Decizia nr. 550/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Altip" - S.A. în Dosarul nr. 391/2006 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat lipsește dreptul de proprietate de atributul posesiei și folosinței, prin instituirea cu titlu gratuit a dreptului de uz și a dreptului de servitute.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este neconstituțional, în măsura în care prevede gratuitatea exercitării drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, de către titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor pentru activități și servicii energetice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 391/2006, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Altip" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi și art. 154 alin. (1) din Constituție, deoarece "se realizează o restrângere a dreptului de proprietate prin instituirea cu titlu gratuit a unui drept de uz și de servitute".

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, potrivit cărora "(4) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.(...)"

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, privind garantarea și ocrotirea proprietății private, și art. 154 alin. (1) din Constituție referitor la conflictul temporar de legi.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003

instituie, cu titlu gratuit, dreptul de uz și dreptul de servitute asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată, în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și licențelor pentru activități și servicii legate de capacitățile energetice.

Autorul excepției susține că acest text de lege contravine dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitor la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, în măsura în care drepturile de uz și servitute se exercită cu titlu gratuit, dat fiind faptul că proprietarul terenului sau bunului afectat este lipsit de atributele posesiei și folosinței.

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Exercitarea dreptului de uz și a dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenței acestora, are drept scop asigurarea valorificării fondului energetic, bun public de interes național. Aceasta este în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (7) din Constituție, referitoare la obligația titularului dreptului de proprietate cu privire la respectarea oricăror sarcini ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului.

Mai mult, Curtea constată că, în acord cu principiul constituțional al ocrotirii dreptului de proprietate, art. 16 alin. (4) teza a doua din Legea energiei electrice instituie obligația plății la despăgubiri, în condițiile legii, pentru orice pagube aduse proprietarilor, cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii.

De altfel, prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, și cu o motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea, respingând excepția, a statuat că exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, fără a se ține seama de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de acelea ale art. 136 alin. (5) ce consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". S-a mai reținut că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu

interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, s-a arătat că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Soluția pronunțată în decizia anterior menționată, precum și considerentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Curtea constată că invocarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Constituție, referitoare la conflictul temporal de legi, nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Altip" - S.A. în Dosarul nr. 391/2006 al Tribunalului Alba Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.