Decizia nr. 515/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Romul Vonica, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea avocatului părților lipsă, Marius Sebastian Striblea, prin care acesta solicită Curții Constituționale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței la termenul de astăzi.

Avocatul autorului excepției de neconstituționalitate, precum și reprezentantul Ministerului Public se opun amânării cauzei, în condițiile în care dosarul se află la al treilea termen de judecată, iar autorul cererii nu-și justifică solicitarea.

Curtea, analizând cererea depusă la dosar, constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nefiind temeinic motivată, și, drept urmare, urmează a fi respinsă.

Pe fond, autorul excepției, prin avocat, arată că dispozițiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât, în situațiile acolo precizate, instanța de apel reține cauza spre judecare, ceea ce este de natură a aduce atingere principiului organizării și funcționării instanțelor judecătorești pe baze ierarhice, respectiv principiului dublului grad de jurisdicție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, norma procedurală supusă controlului fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 21 din Constituție, care consacră soluționarea cauzelor cu celeritate, fără a garanta accesul la toate gradele de jurisdicție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.064/2005, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textul de lege criticat contravine prevederilor cuprinse în Constituția României și în tratatele internaționale referitoare la drepturile omului, prevederi ce reglementează egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac. Astfel, se arată că, prin aplicarea dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, instanța de apel are posibilitatea să rețină procesul spre judecare, după ce a anulat hotărârea atacată, atunci când constată propria sa competență sau dacă există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, împrejurare ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil și principiilor dublului grad de jurisdicție și constituirii ierarhice a instanțelor judecătorești.

Tribunalul Iași apreciază că excepția este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 297 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 21, ale art. 124 alin. (2), art. 126 și 129.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 297 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut: "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1) și (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) privitor la înfăptuirea justiției, art. 126 ce face referire la instanțele judecătorești și ale art. 129 care prevede folosirea căilor de atac. De asemenea, se mai susține nesocotirea mai multor prevederi referitoare la egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși formal, critica este îndreptată împotriva art. 297 din Codul de procedură civilă, în ansamblul său, din susținerile autorului excepției rezultă că în realitate aceasta vizează numai dispozițiile alin. 2 teza a doua a normei procesuale sus-menționate. Or, asupra constituționalității acestui text de lege Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 116/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, sau prin

Decizia nr. 192/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, prilejuri cu care a reținut următoarele:

Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic.

Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat.

Așa fiind, ceea ce se semnalează în susținerea excepției, cu titlu de fine de neconstituționalitate a reglementării criticate, și anume că, potrivit acesteia, părțile au la dispoziție două sau numai o singură cale de atac, în funcție de modul în care a procedat prima instanță la soluționarea cauzei, cu sau fără examinarea fondului, chiar dacă instituie astfel două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenței a două situații diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.

Totodată, întrucât criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei, și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, așadar, intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind neconstituțională.

Pe de altă parte, reglementarea prevăzută de art. 297 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Astfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept."

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2006.