Decizia nr. 602/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eleonora Bondrea în Dosarul nr. 2.794/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent șef referă asupra cauzei și arată că, și pentru acest termen, avocatul ales al autorului excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată, pentru aceleași motive invocate în cererea depusă pentru termenul din 13 iulie 2006, respectiv imposibilitatea prezentării în fața Curții Constituționale datorată faptului că este apărător ales în alte cauze, cu același termen de judecată, aflate pe rolul unor instanțe judecătorești.
În continuare, arată că partea Aurelian Bondrea a depus la dosar o cerere prin care solicită, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsa părților, lăsând la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen, deoarece cauza se află la al doilea termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de avocatul autorului excepției.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.794/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Eleonora Bondrea, prin avocat, cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 5.257 din 27 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.916/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 26, art. 124 alin. (2) și ale art. 129, deoarece acesta, pe de o parte, instituie un privilegiu pentru partea care dorește divorțul, iar pe de altă parte, putând desface căsătoria din vina ambilor soți, instanța de judecată învestită cu cererea de divorț este "exonerată de a cerceta dacă continuarea căsătoriei mai este posibilă".
Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "aprecierea privind culpa în destrămarea căsătoriei revine exclusiv instanței de judecată, fiind stabilită în urma probelor administrate, și că în niciun caz nu poate fi considerată o sancțiune pronunțarea divorțului, câtă vreme, prin formularea cererii de divorț, tocmai acest lucru s-a și urmărit".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "dispozițiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate, faptul că instanța de judecată are posibilitatea să pronunțe divorțul din vina ambilor soți fiind o consecință firească dacă din administrarea probatoriului cauzei rezultă acest lucru, instanța putând pronunța desfacerea căsătoriei numai după analizarea tuturor probelor existente la dosar".
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu fac decât să acorde instanței de judecată învestite cu cererea de divorț posibilitatea de a desface căsătoria din vina ambilor soți, deși numai unul solicită divorțul. Curtea observă că instanțele judecătorești pot pronunța divorțul numai în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, astfel cum rezultă din art. 38 alin. 1 din Codul familiei. Acest fapt demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei, fără însă a se menține artificial și nociv, pentru soți, o căsătorie devenită imposibilă. Instanțele de judecată dispun așadar de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera și spiritul lor, acționând astfel în sensul îndeplinirii obligației ce revine autorităților publice de a respecta și ocroti viața de familie. Este astfel îmbinat rațional principiul stabilității căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Așa fiind, rezultă că dispozițiile de lege criticate de autorul excepției nu aduc atingere sub niciun aspect normelor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și celor ale art. 26.
Și critica potrivit căreia art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 129 este lipsită de temei, deoarece accesul la justiție nu este afectat, iar partea interesată are posibilitatea ca, împotriva hotărârii judecătorești, să folosească căile de atac, în condițiile legii. Sub acest aspect, Curtea observă că, în cauză, aceste drepturi au fost exercitate, dovadă fiind procesul declanșat, în cadrul căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.
În fine, Curtea constată că invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție nu are nicio relevanță, întrucât norma de procedură criticată nu este de natură să aducă atingere principiului fundamental cuprins în acest text constituțional, potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eleonora Bondrea în Dosarul nr. 2.794/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.