Decizia nr. 601/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, excepție ridicată de Sultana Ianuși și Iancu Caciauna în Dosarul nr. 289/CA/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii excepției, Sultana Ianuși, lipsind celălalt autor al excepției și partea Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Sultana Ianuși solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 289/CA/2005, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România. Excepția a fost ridicată de Sultana Ianuși și Iancu Caciauna într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unei decizii a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin care s-a respins cererea autorilor excepției de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă, ca tardiv introdusă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , "în partea referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31 decembrie 2003", contravin prevederilor constituționale ale art. 16, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 53. În acest sens arată că textul de lege criticat "restrânge exercitarea unui drept la reparații [...] prin instituirea unui termen limită, de decădere, pentru obținerea despăgubirilor cuvenite", aducând astfel atingere prevederilor art. 53 din Constituție. Totodată, apreciază autorii excepției, "fixarea unui termen limită este un privilegiu pentru cei care au cunoscut existența legii reparatorii", constituind însă o discriminare a celor care, necunoscând existența acestei legi, nu și-au valorificat dreptul și cărora, prin instituirea termenului respectiv, le este împiedicat accesul la justiție.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor art. 16 și 21 din Constituție, deoarece, pe de o parte, "instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept, nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeași situație", iar, pe de altă parte, termenele respective nu sunt de natură "să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. În acest sens arată, în esență, că "prevederile textului de lege criticat contravin principiului constituțional al egalității în drepturi" întrucât "condiționează acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de obligația de a introduce cererea în vederea acordării acesteia, într-un anumit termen, fapt ce creează o discriminare între persoane aflate în situații identice, fără ca aceasta să fie justificată în mod obiectiv și rezonabil". De asemenea, se arată că "instituirea prin dispozițiile legale indicate a obligației de a introduce cererea în vederea acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă într-un anumit termen este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție". Totodată, se mai consideră că textul de lege criticat aduce atingere și "prevederilor constituționale privind dreptul la un nivel de trai decent" întrucât "statul nu poate fi un simplu observator, ci un participant activ care trebuie să intervină pentru a asigura protecția cetățenilor săi și respectarea drepturilor și libertăților acestora".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Autorii excepției susțin că sunt neconstituționale dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

"în partea referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31 decembrie 2003".

Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea se va pronunța prin prezenta decizie, îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999), aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001).

Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

prin

Legea nr. 568/2001 , două modificări - prin care s-a prelungit termenul de depunere a cererilor, mai întâi prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002), și apoi prin

Legea nr. 670/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002), astfel că, în prezent, textul are următorul cuprins: "Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003."

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

s-a mai pronunțat, prin deciziile nr. 466 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, și nr. 248 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006. Cu aceste prilejuri, Curtea a examinat dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

față de prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Constituție, reținând următoarele: "Instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv își poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalității în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și fără discriminări."

De asemenea, Curtea a mai reținut că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de diligență a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecința îngrădirii liberului acces la justiție al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului."

Pentru aceste considerente nu se poate reține nici critica privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Totodată, Curtea observă că legiuitorul, având în vedere numărul mare al celor ce solicită acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și care, din diverse motive, nu au depus cereri pentru acordarea acestei calități la termenele succesive stabilite anterior, a acordat un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererii. Astfel, potrivit

art. II din Legea nr. 173/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 22 mai 2006, "Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, excepție ridicată de Sultana Ianuși și Iancu Caciauna în Dosarul nr. 289/CA/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006.