Decizia nr. 626/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zoltan Pethe în Dosarul nr. 3.236/607/2006 al Judecătoriei Târgu-Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat dă expresie dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.236/607/2006, Judecătoria Târgu-Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zoltan Pethe în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional deoarece instanța, la primirea dosarului, nu are și obligația de a analiza legalitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, și nici nu pune în discuție probleme legate de fondul cauzei. De asemenea, faptul că verificările reglementate de art. 300^1 din Codul de procedură penală se soluționează în camera de consiliu încalcă, în opinia autorului excepției, principiul publicității care guvernează faza de judecată. Se apreciază totodată că aceste verificări se situează în afara judecății, fiind o fază administrativă, de circuit a dosarului, în contradicție cu dispozițiile constituționale care stabilesc că arestarea se dispune de judecător numai în cursul procesului penal.

Judecătoria Târgu-Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât prevederile legale criticate sunt în concordanță cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu numai că nu încalcă dispozițiile art. 23 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală, ci constituie o transpunere a acestora.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece art. 300^1 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 300^1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: "După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.

Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160^a alin. 2."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 23 alin. (4), privind dispunerea arestării, respectiv în art. 23 alin. (6), referitoare la verificarea periodică a legalității și temeiniciei arestării preventive în faza de judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, prevederile legale criticate, ce stabilesc obligația instanței ca, după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, să examineze din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării, dau expresie prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (4), potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit cărora "În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate".

Critica în sensul că verificările impuse de textul de lege ce face obiectul excepției se situează în afara judecății, constituind o fază administrativă, de circuit a dosarului, nu poate fi reținută câtă vreme, așa cum se poate constata, art. 300^1 din Codul de procedură penală este cuprins în titlul II al Părții speciale a Codului de procedură penală, intitulat chiar " Judecata ".

De asemenea, faptul că verificările prevăzute de textul de lege criticat se realizează în camera de consiliu, fără citarea părților, este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din Codul de procedură penală, încheierea pronunțată de instanță cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.

De altfel, asupra constituționalității art. 300^1 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, în raport de prevederile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zoltan Pethe în Dosarul nr. 3.236/607/2006 al Judecătoriei Târgu-Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.