Protocolul din 7 decembrie 1929

Dispozițiuni de ordin veterinar

I. La articolele 3 și 13 ale Convenției:

Cele doua Părți Contractante au convenit a nu admite în zona frontiera limitrofa alte animale de calarit, de tracțiune și de povara, care ar proveni din partea cealaltă a frontierei, decât animale cu o singura copita (solipede), marcate asa cum se cuvine.

Fiecare animal trebuie să fie prevăzut cu câte un certificat liberat în limbile română și polona, de către autoritatea administrativă de I-a instanța a localității de proveniență. Acel certificat trebuie să indice: numele, pronumele și domiciliul posesorului animalelor, semnalmentele lor și mărcile durabile. Trebuie sa mai conțină și atestarea data de un medic-veterinar oficial din cealaltă Țara, prin care să se dovedească ca animalul nu este atins de vreo boala contagioasa și ca nici nu este banuit de asa ceva. Acea atestare este valabilă timp de o luna, socotită de la data liberării.

Fiecare Parte Contractantă va fixa punctele de trecere și doua termene pe luna, pentru supunerea ziselor animale provenite din zona frontiera limitrofa a celeilalte Părți, examinării veterinare care va servi de baza atestării susmenționate. Pentru acea examinare și pentru atestarea sănătății nu se va percepe nici o taxa.

II. La articolul 15 al Convenției:

1. Nu pot fi admise la pascut, în zona frontiera limitrofa din partea cealaltă a frontierei, decât vitele de rasa: bovina, porcina și ovina și caprele provenite din zona frontiera limitrofa și care aparțin ca proprietate locuitorilor stabiliți acolo, precum și animalele solipede de calarit, de tracțiune și de povara, de un număr indispensabil pentru transportul persoanelor și lucrurilor ce însoțesc turmele, și, în fine, cainii necesari pentru paza turmelor de islazuri.

2. În afară de formalitățile de îndeplinit, după prescripțiile de vama și de frontieră prevăzute de prezenta Convenție, se va cere ca animalele străine, trimise la pasune și în special vitele de rasa: bovina, porcina, ovina și caprele, să fie prevăzute cu documentele următoare:

a) Certificatele de origina, liberate de autoritatea comunală a localității în care proprietarul vitelor își are domiciliu. Certificatele de origina se vor elibera individual pentru fiecare vita cornuta și pot fi eliberate colectiv pentru toate celelalte animale.

Certificatele de origina vor indica:

aa) Numele, pronumele și domiciliul proprietarului precum și

bb) Numărul animalelor și semnalmentelor lor, și anume: specia, sexul, culoarea și semnele speciale, precum și mărcile (mărci la urechi, mărci cu fierul roșu, tăieri etc.);

cc) Atestarea ca vitele trimise la pasune stateau în localitatea de domiciliu a proprietarului lor, cel puțin în ultimele patruzeci de zile, și

dd) Atestarea ca în momentul eliberării certificatului, localitatea de proveniență a vitelor este fără epizootii și ca circulația vitelor respective nu este acolo restrânsă din cauza unor asemenea boli.

Tuberculoza, cazurile izolate de febra bubonica, de dalac bacteridian, de septicemie emoragica a vânatului și a vitelor, de rapciuga și de boala borcilor, nu se considera ca piedici pentru atestarea ca localitatea nu este atinsa de boli contagioase de animale.

Certificatele de origina nu pot să aibă o dată anterioară de ziua a zecea înaintea sosirii vitelor la frontiera.

b) Certificate de sănătate, liberate de un medic veterinar al Statului sau recunoscut de Stat, pe baza constatărilor particulare, și care să facă dovada:

aa) Ca vitele sînt neatinse de boli contagioase de animale și că nu sînt banuite de asa ceva, precum și

bb) Ca țara de origina nu a fost banuita, de un an incoace, de pesta bovina și de peripneumonia contagioasa a bovideelor, și

cc) Ca în cursul ultimelor patruzeci de zile febra aftoasa n-a fost constatată la locul de proveniență al vitelor și nici într-o raza de patruzeci de kilometri.

Cînd e vorba de vite din specia ovina, trebuie să se mai ateste următoarele:

dd) Ca în cursul ultimelor sasezeci de zile galbeaza nu exista la locul de proveniență al vitelor și nici într-o raza de patruzeci de kilometri, și

ee) Ca în cursul ultimelor sasezeci de zile galbeaza nu exista la locul de proveniență al vitelor și nici într-o raza de douăzeci de kilometri.

În ceea ce privește porcii, se cere o atestare suplimentară prin care să se facă dovada:

ff) Ca în cursul ultimelor douăzeci și opt de zile, pesta și pneumonia infectioasa a porcilor nu exista la locul de proveniență al vitelor și nici într-o raza de zece kilometri.

3. Turmele destinate a fi duse la pasune în partea cealaltă a frontierei trebuiesc consemnate, în conformitate cu certificatele particulare de origina și de sănătate. Acea consemnare va trebui să se facă în patru exemplare, dintre care unul se va remite organului vamal al tarii de destinație, pentru facerea controlului vamal, al doilea autorității comunale a localității de trecere, al treilea autorității administrative de I-a instanța (pretorul, starostele), iar al patrulea se va păstra de conducătorul turmei. Autoritățile susmenționate, precum și autoritățile vamale și de paza frontierei respective, sînt datoare să-și comunice dinainte numărul probabil al animalelor ce se vor trimite la pasune în partea cealaltă a frontierei și să se înțeleagă între ele în privinta termenelor trecerii frontierei. În deosebi, ele vor comunică răspunsul lor în aceasta privinta într-un termen care să nu depășească 15 zile.

4. Animalele solipede: de calarit, de tracțiune și de povara (p. 2), trebuiesc prevăzute cu certificatele menționate la paragraful I: cainii, cu certificate eliberate de un medic-veterinar al Statului sau recunoscut de Stat, prin care să se ateste că nu sînt atinsi de turbare și ca în localitatea provenientei lor, circulația cainilor nu este supusă restrictiilor sanitare.

5. Animalele destinate pascutului în partea cealaltă a frontierei trebuie să poarte mărci durabile, în scop de a se indica Țara provenientei lor (mărci cu fierul roșu, plumburi la urechi, tatuaj etc.)

6. Ca punct de trecere pentru vitele străine duse la pasune în zona frontiera limitrofa se vor considera, în principiu localitățile unde se afla oficii vamale instituite pe ambele părți ale liniei frontierei. Alte puncte de trecere se vor stabili de comun acord de către autoritățile competente ale administrației generale și de către autoritățile vamale (de paza frontierei) ale celor două Părți Contractante.

Pentru moment se prenumara ca puncte de trecere: drumurile din munti de pe lîngă Copilas, Lutoasa (Vîrful Popadia) și Stevioara, precum și satul Hriniava.

7. Proprietarul sau conducătorul turmei este obligat a lua toate măsurile necesare pentru ca vitele sale sa nu fie puse în contact cu vitele indigene în timpul trecerii pe la frontiera, precum și în timpul pascutului.

8. Îndată după sosirea lor la frontiera, animalele străine duse la pasune vor fi supuse examinării sanitare. Aceasta examinare se va face de un medic veterinar al Statului sau recunoscut de Stat, din Țara al carei teritoriu se afla locurile de pasune în chestiune, sau de medicii veterinari oficiali ai ambelor Părți Contractante împreună. Nici o taxa nu se va percepe pentru examinarea susmentionata. Autoritățile administrative de I-a instanța (pretorul, starostele) vor fixa dinainte, în modul cuvenit, termenele pentru examinarea sanitară a vitelor străine pe linia frontiera și vor lua toate măsurile necesare pentru ca medicii-veterinari interesați, sa sosească acolo la timp.

9. În cazul cînd s-ar constata ca animalele nu sînt prevăzute cu certificatele prescrise (p. 2), sau cu mărci (p. 5), sau ca sînt atinse de o boala contagioasa de animale, sau ca sînt banuite, nu vor fi admise sa treacă frontiera.

10. În cazul cînd islazurile sau celelalte exploatatiuni agricole situate în zona frontiera limitrofa ar fi tăiate sau despărțite prin linia frontiera de locuintele care alcatuesc împreună cu ele un tot economic (art. 13 al Convenției), proprietarii sau posesorii acestor exploatatiuni vor avea dreptul de a face să-și treacă vitele cu scutire de vama și de alte taxe, spre a se folosi de islazuri ori de câte ori va fi trebuinta de ele.

Prima trecere a vitelor peste frontiera nu poate avea loc decât cu condiția de a se respecta toate dispozițiile veterinare prevăzute mai sus.

În scopul inlesnirii controlului vamal, vitele în chestiune trebuiesc consemnate, iar foaia de consemnatie trebueste depusa la organele vamale competente dela punctul de trecere.

Animalele cari aparțin speciilor cavalina, asina sau bovina, vor fi marcate cu fierul roșu la copita stanga dinainte (solipedele), la cornul stang sau la copita stanga dinainte (bovindeele) și anume, animalele poloneze cu litera P, iar animalele române cu litera R. Ele mai trebuie să fie marcate cu foarfecele cu aceeași litera mare la parul crupei posterioare stange; aceasta marca trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 10 centimetri și să fie reînnoită la timp.

Celelalte vite vor trebui marcate în modul ce se va cuveni după dispozițiile generale.

11. În timpul cat vor sta pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, animalele vor fi supuse prescripțiilor veterinare ale Tarii pe teritoriul căreia se afla, cu excepția dispozițiilor privitoare la despăgubiri, la ajutoare și la remuneratiuni.

În cazul cînd autoritatea competentă, pe baza prescripțiilor în vigoare ar ordonă omorarea unui animal din cauza vreunei epizootii, autoritățile administrative de I-a instanța (pretorul, starostele) își vor comunică reciproc, pe cale telegrafica, măsura adoptată pentru a invita pe medicul-veterinar oficial (medicul veterinar al Statului sau recunoscut de Stat), din Țara cealaltă ca sa ia parte la examinarea diagnostica a viței în chestiune, precum și la disectia acelei vite și la procedura de urmat pentru încheierea actelor ce vor servi de baza a unei indemnizari; acele documente vor trebui apoi să fie predate autorității competente (prefectul, voievodul) din țara de origina a viței omorate.

12. Vaccinarea ordonată de autoritățile competente se face fără plata, din oficiu, pe cînd vaccinarea care ar avea loc în urma cererii proprietarului, se face pe spesele acestuia, medicul-veterinar al tarii de origina fiind admis a lua parte la aceasta operație.

13. După ce pascutul vitelor se va fi ispravit la termenul fixat, toate animalele străine, împreună cu progenitura lor eventual, vor fi îndreptate înapoi spre țara lor de proveniență și tot acolo trebuiesc exportate și toate produsele obținute dela ele, ca: branza, lana etc., precum și carnea utilizata și pieile animalelor omorate.

Dacă în cursul pascutului, o epizootie proprie vitelor respective ar isbucni în turme, înapoierea acestora în Țara de origina va putea avea loc după o înțelegere prealabilă a autorităților competente ale celor două Părți Contractante și după aplicarea măsurilor de precautiune necesare.

III. La articolul 17 al Convenției

Ca provizii de consumat în cursul călătoriei nu se considera decât carnea preparata (sărată, afumata, fripta etc.), iar nicidecum carnea cruda. Persoanele menționate la aliniatul 2 al acestui articol, pot sa aducă carnea preparata în felul arătat, însă în cantitatea care să nu depășească trebuințele unei săptămâni.

IV. La articolele 28 și 30 ale Convenției

Autoritățile administrative competente de I-a instanța ale celor două Părți Contractante își vor comunică reciproc și fără întîrziere fiecare caz de constatare și de dispariție a epizootiilor, precum și toate măsurile luate în aceasta privinta în zona frontiera limitrofa, indicând localitățile, numele posesorilor și numărul vitelor bolnave sau banuite.

Se vor considera ca epizootii, în sensul prezentului Protocol:

a) Pesta bovina; b) peripneumonia bovideelor; c) febra aftoasa; d) dalacul bacteridian; e) febra bubonica; f) septicemia emoragica a vânatului și a vitelor; g) rapciuga solipedelor; h) galbeaza oilor; i) durina; k) exantema imperecherii la cai și la bovidee; l) raia solipedelor și oilor; m) turbarea; n) pesta și pneumonia infectioasa a porcului; o) boala porcilor.

În afară de informațiile sus menționate și de schimbul regulat al buletinelor de epizootii bimensuale, autoritățile centrale competente ale celor două Părți Contractante își vor comunică imediat, pe cale telegrafica, primul caz de pesta bovina, peripneumonie a bovideelor și de galbeaza a oilor, survenit pe teritoriul lor.

În cazul cînd s-ar constata ca în urma traficului de frontieră a vitelor, una din epizootiile menționate sub literele a, b, c, h, i, k, l și n, a patruns din teritoriul unei Părți Contractante în teritoriul celeilalte Părți, sau în caz de pericol iminent de patrundere a unei asemenea epizootii, autoritățile competente vor putea lua măsurile cuvenite spre a restrânge și mai mult, sau chiar spre a opri, traficul de frontieră a vitelor și a materiilor animale brute.

Asemenea măsuri vor fi aduse imediat la cunoștința celeilalte Părți Contractante.

V. Posesorii animalelor, precum și conducătorii de turma, cari vor fi gasiti de repetate ori în contravenție cu prescripțiile de ordin veterinar, vor putea fi excluși vremelnic sau definitiv dela favorurile prevăzute de prezenta Convenție, în afară de răspunderea lor penală. În cazul cînd asemenea contravenții săvîrșite cu intenție frauduloasă s-ar repeta în mai multe sectoare ale zonei frontiere limitrofe, aducând un prejudiciu serios intereselor Statului, Părți Contractante, după înțelegere prealabilă, vor putea interzice traficul frontiera local al vitelor, în general sau parțial.

Spre credința, plenipotențiarii au semnat prezentul Protocol Adițional și și-au pus pe el sigiliile.

Făcut la Varsovia, în dublu exemplar, la 7 Decemvrie 1929.

G. CRETZIANU

(L. S.)

Dr. RASINSKI

(L. S.)