Decizia nr. 619/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 și 2 și art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Marian Ștefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepției Marian Ștefănescu susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu se acordă despăgubiri pentru erori judiciare în cazul în care s-a luat o măsură preventivă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 și 2 și ale art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, întrucât legiuitorul stabilește condițiile care atrag răspunderea statului pentru erori judiciare. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a

art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , devenit art. 96 alin. (6) după republicare, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită modificarea și completarea textelor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 772 din 27 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.820/3/2003/2006, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 și 2, ale art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , cu ocazia admiterii recursului împotriva încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2005 a Tribunalului București - Secția a V-a prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Excepția a fost ridicată de Marian Ștefănescu în cadrul soluționării unui litigiu cu statul român pentru acordarea de daune morale și materiale cauzate de erori judiciare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 504 alin. 1 și 2 și ale art. 505 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd posibilitatea de reparare a pagubei persoanelor care au fost victimele erorilor judiciare în materie penală, decât dacă persoana a fost privată de libertate ori dacă i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Totodată, persoana vătămată nu se poate îndrepta cu acțiune directă împotriva magistratului responsabil de eroarea judiciară, ci numai împotriva statului român.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a admis recursul declarat împotriva încheierii Tribunalului București - Secția a V-a civilă prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale, neexprimându-și opinia.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și că, în realitate, aspectele invocate de autorul excepției țin de interpretarea și aplicarea legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 504 alin. 1 și 2 și ale art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 .

Dispozițiile art. 504 și ale art. 505 din Codul de procedură penală au fost modificate prin

art. I pct. 219 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.

Astfel, dispozițiile criticate din Codul de procedură penală au următorul cuprins:

- Art. 504 alin. 1 și 2: Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei

"Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.";

- Art. 505 alin. 1 și 4: Felul și întinderea reparației "La stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.

[...]

Reparația este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice."

Deși în notele scrise ale autorului excepției și în actul de sesizare a Curții Constituționale este menționat ca obiect al excepției și

art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , Curtea constată că dispozițiile acestui articol au devenit dispozițiile

art. 96 alin. (6) după republicarea Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având în prezent următorul cuprins: "(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind dreptatea ca valoare supremă în statul de drept, ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile

art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , autorul excepției solicită să se excludă din textul legal criticat cuvântul "numai". Prin urmare, Curtea constată că solicitarea autorului excepției privește modificarea și completarea textului legal criticat, ceea ce, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu intră în competența Curții Constituționale.

II. Referitor la dispozițiile art. 504 alin. 1 și 2 și ale art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea sunt constituționale pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea acestuia este stabilită "în condițiile legii".

Dispozițiile legale criticate fac parte din cap. IV "Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal" al titlului IV "Proceduri speciale" din Codul de procedură penală și stabilesc cine are calitatea de a beneficia de reparație, și anume persoana care a fost condamnată definitiv dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, precum și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Prin urmare, faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ doar aceste situații nu are semnificația unei încălcări a dreptății ca valoare supremă în statul de drept și nici a unei limitări a accesului liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, sau a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiții și limite.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu s-a reținut restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Marian Ștefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 și 2 și ale art. 505 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.