Decizia nr. 707/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Hîrșan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.752/286/2002, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Hîrșan Magdun în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 136 alin. (1) și (5), nu prin ceea ce reglementează, ci prin forma eliptică de redactare. Astfel, atâta vreme cât legiuitorul nu a circumstanțiat subiectul pasiv al infracțiunii în funcție de tipul de proprietate (publică sau privată), apare cel puțin bizar ca un proprietar, care este și administratorul societății, să fie pedepsit pentru că a dispus, în varianta incriminată, de bunuri, bani ori valori. Prin urmare, subiectul activ al infracțiunii, deși are calitatea de proprietar, nu poate uza de atributul dispoziției, specific oricărui tip de proprietate.

De asemenea, prin acțiunea sa, Ministerul Public, ca susținător al acțiunii penale, se substituie în drepturile proprietarului, fapt care echivalează, în opinia autorului, cu o expropriere realizată în dezacord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (3), precum și cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are deplina libertate de a reglementa în domeniul infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora. Prin incriminarea infracțiunii de delapidare s-a instituit un mijloc de protecție a proprietății ca o componentă a patrimoniului. Împrejurarea că pentru această faptă s-a optat pentru regula oficialității declanșării procesului penal nu este de natură a atrage contrarietatea textului cu prevederile constituționale și convenționale invocate, întrucât nu s-ar mai realiza o protecție eficientă a societății și a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social mai ridicat.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din analiza dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal rezultă că nu se pune problema delapidării unor bunuri care erau în proprietatea sau folosința asociatului ca persoană fizică și nu a societății comerciale și de care putea să dispună în mod liber. Autorul excepției face o confuzie între calitatea de proprietar și cea de asociat al unei societăți comerciale, care nu este și proprietar al bunurilor acesteia. Societatea comercială are personalitate juridică proprie, ea fiind subiect de drept și având patrimoniu propriu distinct de patrimoniul asociaților.

De asemenea, prin guvernarea principiului oficialității în ceea ce privește incriminarea infracțiunii de delapidare, legiuitorul a urmărit nu numai protejarea intereselor asociaților, ci și ale salariaților sau creditorilor societății, precum și siguranța circuitului economic în general.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunea de delapidare face parte din categoria de infracțiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intră în conținutul constitutiv al acesteia constituie unul dintre mijloacele de apărare și deci de garantare a proprietății. Mai mult, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu regula constituțională potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege.

De asemenea, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 din Codul penal - Delapidarea, care au următorul conținut: "Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1), (2) și (3) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, și la caracterul excepțional al exproprierii în condiții anume determinate, ale art. 136 alin. (1) și (5) referitoare la tipurile de proprietate - publică sau privată - și la inviolabilitatea, în condițiile legii organice a proprietății private, precum și ale art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată are nu numai o funcție menită să satisfacă interesele personale, ci și o funcție socială, în virtutea căreia poate fi limitat atât în conținut, cât și în modul de exercitare. În acest sens, Constituția prevede în art. 44 alin. (1) că limitele și conținutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege.

Luând în considerare dispozițiile invocate de autorul excepției, Curtea Constituțională nu poate primi susținerea acestuia în sensul că însușirea, folosirea sau traficarea de către administratorul unei societăți comerciale de bani, bunuri ori valori ale acesteia contravine dreptului de proprietate ocrotit și garantat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dimpotrivă, incriminarea delapidării constituie unul dintre mijloacele de protecție juridică a proprietății. Faptul că subiectul faptelor de însușire, folosire sau traficare de bunuri din patrimoniul societății comerciale este însuși administratorul acesteia, care are și calitatea de asociat, nu este de natură să schimbe justificarea incriminării, în condițiile în care societatea comercială este subiect de drept de sine stătător, având personalitate juridică distinctă, iar patrimoniul societății este separat de patrimoniul propriu al asociaților și al administratorului.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia, prin acțiunea sa, Ministerul Public se substituie în drepturile proprietarului. Exercitând din oficiu acțiunea penală, Ministerul Public își îndeplinește funcția de reprezentant al intereselor generale ale societății în activitatea judiciară, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție. În acest sens, Curtea constată că apărarea proprietății pe calea acțiunii penale constituie o funcție a Ministerului Public pe care acesta o exercită în interesul general al societății, indiferent de persoana ale cărei drepturi de proprietate au fost lezate prin infracțiune.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Hîrșan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006.