Decizia nr. 742/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Corneliu Maftean și Cornelia Maftean în Dosarul nr. 3.239/2005 al Judecătoriei Rădăuți.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Vasile Maftean, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instanței acordarea unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.239/2005, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Corneliu Maftean și Cornelia Maftean cu ocazia soluționării unei cauze civile pentru executarea obligației și daune cominatorii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece permit încheierea unui contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani numai persoanelor care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995 , nu și celor care, deși nu au figurat drept cumpărători ai locuinței, au avut totuși calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil.

Judecătoria Rădăuți apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unor regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în drepturi.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu următorul conținut: "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

se află într-o situație diferită față de acele persoane, care, deși nu au figurat drept cumpărători ai locuinței, au avut totuși calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil, situații care impun instituirea de regimuri juridice diferite și, evident, rezolvări diferite, ceea ce nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii.

Legiuitorul, stabilind conținutul și limitele dreptului de proprietate potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, a ținut seama nu numai de interesele proprietarilor recunoscuți de justiție, ci și de cele ale persoanelor care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995 , realizând un echilibru între cele două categorii de persoane și între drepturile lor constituționale. În acest sens, legiuitorul a statuat că dreptul de a cere încheierea unui contract de închiriere este, în acest caz, un drept personal recunoscut numai titularilor contractelor de vânzare-cumpărare în baza

Legii nr. 112/1995 , reușind în acest fel să îi asigure proprietarului recunoscut de justiție posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate și oferindu-i persoanei care a cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

protecție împotriva unor eventuale abuzuri, asigurându-i dreptul la o locuință pe durata unei perioade rezonabile.

Dacă dreptul de a cere încheierea unui contract de închiriere ar fi recunoscut și acelor persoane, care, deși nu au figurat drept cumpărători ai locuinței, au avut totuși calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil, echilibrul dintre cele două categorii de persoane și dintre drepturile lor constituționale ar fi deteriorat, ajungându-se la situația în care proprietarul recunoscut de justiție nu ar mai putea să se bucure de atributele dreptului său de proprietate.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, urmând ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Corneliu Maftean și Cornelia Maftean în Dosarul nr. 3.239/2005 al Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.