Decizia nr. 726/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucheria Ivlampie și Clavia Iordan în Dosarul nr. 326/C/2006 al Tribunalului Brăila - Secția civilă și de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 11.262/2005 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 2.114D/2006 la Dosarul nr. 1.391D/2006, mai înainte înregistrat, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 326/C/2006, Tribunalul Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucheria Ivlampie și Clavia Iordan.

Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.262/2005, Tribunalul Iași - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Jănița Ioniță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate, care interzic mandatarului care reprezintă interesele unei părți din proces de a pune concluzii orale în fața instanței, creează o discriminare față de partea care și-a ales un mandatar avocat și care poate susține cauza, inclusiv în cadrul dezbaterilor orale. Pe această cale, sunt împiedicate și accesul liber la justiție, precum și dreptul la apărare, așa cum sunt acestea garantate de Constituție și tratatele la care România este parte.

Tribunalul Brăila - Secția civilă și Tribunalul Iași - Secția contencios administrativ apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, limitele și condițiile în care poate fi exercitat mandatul fiind stabilite de legiuitor potrivit competenței sale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, în acest sens jurisprudența Curții Constituționale fiind constantă.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

De asemenea, se mai susține nesocotirea prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) referitoare la dreptul acuzatului de a fi asistat de un apărător ales de el și ale art. 14 privind interzicerea discriminării, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la interzicerea oricărei forme de discriminare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 31/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În cuprinsul acestei decizii Curtea a reținut că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituție. Restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum și să depună concluzii scrise.

De asemenea, Curtea a reținut că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, precum și cu reglementările internaționale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucheria Ivlampie și Clavia Iordan în Dosarul nr. 326/C/2006 al Tribunalului Brăila - Secția civilă și de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 11.262/2005 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2006.