Decizia nr. 791/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Anton Neculai în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

creează o discriminare între cadrele militare aflate în rezervă și cele active, deși acestea se află într-o situație juridică identică. De asemenea, consideră că textul de lege criticat are efecte retroactive, întrucât se aplică și persoanelor trecute în rezervă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2001 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că situația cadrelor militare active nu este identică cu cea a cadrelor aflate în rezervă, precum și faptul că textul de lege criticat se aplică de la intrarea sa în vigoare, pentru viitor, fără a avea efecte retroactive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Anton Neculai cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.484 din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.424/AS/2005.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 15 alin. (2) din Constituție. Astfel, în opinia sa, textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât aplică un tratament juridic diferențiat cadrelor militare în rezervă în raport cu cele active, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a obține pensia militară de serviciu. De asemenea, arată că, deși textul de lege criticat reglementează un domeniu specific, respectiv pensia militară, "induce în mod nepermis reglementări din alte domenii, total diferite, respectiv din sistemul public de pensii". În sfârșit, consideră că este încălcat și principiul constituțional al neretroactivității legii civile, întrucât

art. 15 din Legea nr. 164/2001

se aplică și cadrelor militare trecute în rezervă înainte de data intrării în vigoare a legii.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece nu instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, ci prevede un tratament juridic diferențiat pentru situații diferite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că persoanele care se pensionează ca militari activi se află într-o situație obiectiv diferită față de cele care au fost trecute în rezervă la o dată la care nu îndeplineau condițiile de pensionare ori pentru că nu aveau împlinită vârsta sau vechimea totală necesară, ceea ce justifică opțiunea legiuitorului de a adopta reglementări diferite pentru persoanele care rămân în activitatea militară până la pensionare. De asemenea, consideră că textul de lege criticat produce efecte pentru viitor, respectiv pentru cadrele militare trecute în rezervă care se pensionează începând de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții legale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 15 din Legea nr. 164/2001

sunt constituționale în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări între cetățenii aflați în situații identice. Persoanele care urmează să beneficieze de pensie militară de stat, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale indicate, se află într-o situație diferită față de cea a altor categorii de cadre militare, ceea ce justifică și tratamentul juridic diferențiat. De asemenea, textul de lege criticat nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv sau care ar putea produce efecte retroactive.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002.

Acest articol de lege are următoarea redactare:

- Art. 15: "Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel puțin 15 ani pentru bărbați și 10 ani pentru femei, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în

Legea nr. 19/2000 , proporțional cu numărul anilor de serviciu militar."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și ale art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că esența criticii formulate de autorul excepției constă în faptul că textul de lege atacat ca fiind neconstituțional ar crea o situație mai dezavantajoasă cadrelor militare în rezervă în raport cu cadrele militare active, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a obține pensia militară de stat. În acest sens, este invocat faptul că teza finală a

art. 15 din Legea nr. 164/2001

face trimitere la condițiile de pensionare prevăzute de

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Față de aceste critici, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări ori de asistență socială în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească condițiile și criteriile de acordare a pensiei, precum și modul de calcul al acesteia. De asemenea, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili condiții, criterii și un mod de calcul al drepturilor de pensie diferite pentru anumite categorii socioprofesionale. În această categorie se încadrează și pensia de serviciu pentru militari reglementată de

Legea nr. 164/2001 . Aceasta, fiind mai avantajoasă decât alte categorii de pensii, conform opțiunii legiuitorului, se acordă persoanelor care rămân în activitatea militară până la pensionare, fără a fi excluse nici fostele cadre militare, așa cum reiese din dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 164/2001 . Cu toate acestea, situația obiectiv diferită în care se află cadrele militare în activitate în raport cu cele aflate în rezervă la data pensionării a determinat opțiunea legiuitorului pentru un tratament juridic diferențiat, în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi, potrivit căruia situații de fapt obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

Curtea constată că nu pot fi reținute nici criticile referitoare la retroactivitatea dispozițiilor de lege criticate, având în vedere că acestea se aplică pentru viitor, respectiv acelor cadre militare trecute în rezervă care se vor pensiona începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2001 .

De altfel, asupra conformității textului de lege criticat cu dispozițiile constituționale invocate, Curtea s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 404 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Anton Neculai în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.