Decizia nr. 875/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Kolozsi Arpad, cu delegație depusă la dosar. Procedura este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 371/2006, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Floarea Cacuci.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege criticat exclude dreptul persoanei vizate de a i se aduce la cunoștință măsura care urmează să fie luată împotriva ei, prin interzicerea citării la instanța de judecată și prin privarea de a ataca încheierea pronunțată, astfel se creează o inegalitate procesuală și se aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil și dreptului la un recurs efectiv.

Judecătoria Oradea apreciată că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, care au următorul conținut: "Percheziția domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborate cu art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 428 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.187 din 13 decembrie 2004, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, statuând că aceste dispoziții legale "reglementează posibilitatea dispunerii percheziției domiciliare în cursul primei faze a procesului penal, și anume în faza de urmărire penală. Aceasta se dispune, în acord cu prevederile constituționale ale art. 27 alin. (3), de către judecător, în condițiile și în formele prevăzute de Codul de procedură penală". Totodată, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate susținută de autorul excepției, deoarece prevederile art. 129 din Constituție circumscriu legii - în speță Codului de procedură penală - condițiile în care se pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Or, dispozițiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală se constituie în norme de procedură, care, în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.

Curtea constată că percheziția constituie un procedeu de descoperire a mijloacelor materiale de probă. Încuviințarea percheziției nu reprezintă un proces, ci o măsură procesuală luată pentru strângerea probelor necesare aflării adevărului. Lipsa citării părților la încuviințarea măsurii nu încalcă drepturile constituționale ale acestora, percheziția efectuându-se în prezența persoanelor de la care se ridică obiecte sau înscrisuri ori în prezența unui reprezentant al acestora.

De asemenea, dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului părților la apărare și la un proces echitabil, acestea putând formula, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, toate apărările pe care le consideră necesare.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2006.