Decizia nr. 809/2006
referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 682/2002 19 decembrie 2002 (prevederi anume) privind protecția martorilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002
privind protectia martorilor, excepție ridicata de Radu George Oprea în Dosarul nr. 4.922/2006 al Tribunalului Arad - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.922/2006, Tribunalul Arad - Sectia penala a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002
privind protectia martorilor, excepție ridicata de Radu George Oprea în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate îl pun intr-o situație de inegalitate față de martorii audiati în faza de urmărire penala sau în cursul judecatii, intrucat el, aflandu-se în executarea unei pedepse privative de libertate, nu se încadrează în dispozitiile art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, ci în acelea de la punctul 3, pentru care legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea de a mai beneficia de reducerea pedepsei, desi ar putea furniza informații și date cu caracter determinant care să contribuie la aflarea adevarului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora.
Tribunalul Arad - Sectia penala opineaza ca excepția de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate instituie un tratament inegal în cadrul aceleiasi categorii de martori, și anume între martorii inculpați și martorii condamnati. Or, de prevederile
art. 19 din Legea nr. 682/2002 , ce vizeaza reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, beneficiaza numai martorul care are calitatea de inculpat intr-o alta cauza și martorul care nu este subiect în procesul penal, fiind exclus martorul condamnat, cu toate ca și acesta din urma poate contribui la aflarea adevarului cu privire la infractiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o diferența de tratament constituie discriminare dacă nu are o justificare obiectiva și rezonabila, adica dacă nu urmareste un scop legitim și dacă nu exista o relație rezonabila de proportionalitate între mijloacele folosite și scopul urmarit. Or, diferența de tratament invocata de autorul excepției constituie o optiune de politica penala a legiuitorului, care se inscrie în logica principiilor referitoare la individualizarea pedepsei.
Persoanele aflate în executarea pedepsei sunt excluse în mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea pedepsei, intrucat nu au demonstrat în momentul individualizarii acesteia aceeasi atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunta sau faciliteaza identificarea altor faptuitori inaintea sau în timpul urmaririi penale sau al judecatii.
În concluzie, Guvernul apreciaza ca stabilirea diferenței de tratament acuzata de autorul excepției se inscrie în cadrul marjei de apreciere legitime de care beneficiaza legiuitorul român cu ocazia stabilirii politicii penale.
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece principiul egalitatii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Asa fiind, instituirea prin dispozitiile legale supuse controlului de constituționalitate a unui tratament juridic diferit, constand în reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru martorii care au aceasta calitate, potrivit Codului de procedura penala, și pentru cei care, fără a avea o calitate procesuala în cauza, prin informații și date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevarului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora, este justificata în mod obiectiv și rational de situația diferita în care se afla acestia față de martorii care se afla în cursul executarii unei pedepse privative de libertate.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.
Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 19 din Legea nr. 682/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care are urmatorul continut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau în timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea și tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Autorul excepției de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.
Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata că nu se poate primi critica privind incalcarea principiului constituțional al egalitatii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementata de
art. 19 din Legea nr. 682/2002 , adica persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedura penala, inculpatilor intr-o alta cauza ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuala. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, și anume acela de a fi comis o infractiune grava și care, până în momentul condamnarii, denunta ori faciliteaza identificarea și tragerea la raspundere penala a altor persoane. Or, inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se incadreze în această categorie, dar, prin tacerea sa, a ales sa nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea pentru care a fost condamnat.
Principiul egalitatii în drepturi nu implica tratarea juridica uniforma a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator diferentiat în functie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevarului în anumite cauze este expresia fireasca a principiului constituțional mentionat, care impune ca la aceleasi situații juridice să se aplice acelasi regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.
Aceasta constituie o măsura de politica penala determinata de recrudescenta unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizata, terorismul, traficul de droguri și traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurarii protectiei martorilor și nu este de natura sa aduca atingere principului egalitatii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002
privind protectia martorilor, excepție ridicata de Radu George Oprea în Dosarul nr. 4.922/2006 al Tribunalului Arad - Sectia penala.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.