Decizia nr. 930/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Balastiera Cristești" - S.A. din Târgu-Neamț în Dosarul nr. 2.052/F/2006 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că, ulterior sesizării Curții, dispozițiile

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

au fost modificate în mod esențial, fără preluarea soluției legislative criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.052/F/2006, Tribunalul Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Balastiera Cristești" - S.A. din Târgu-Neamț într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 173 alin. (1) din Codul de procedură fiscală încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Se arată că textul de lege creează o discriminare între comercianții debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat, pe de o parte, și comercianții debitori ai unei unități bugetare, pe de altă parte, întrucât primii beneficiază de un tratament privilegiat. Se susține că debitorii care au dificultăți temporare în asigurarea resurselor financiare, cu consecința întârzierii în executarea obligațiilor lor, în cazul în care au creanțe fiscale restante, sunt supuși automat procedurii de reorganizare judiciară și faliment, ceea ce înseamnă că sunt dezavantajați în raport cu comercianții debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat.

Totodată, se mai consideră că tratamentul diferențiat al debitorilor, în raport cu caracterul fiscal al obligației lor, generează un fapt de concurență neloială, ce afectează grav libertatea comerțului, avantajând net comercianții debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat, care beneficiază de posibilitatea continuării activității.

Tribunalul Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat nu obligă instanța de judecată să deschidă procedura de reorganizare judiciară și a falimentului, ci instituie obligația organului de executare de a depune o cerere în acest sens. Numai instanța de judecată va decide dacă societatea în cauză este sau nu este în stare de insolvență. Se arată că art. 16 alin. (1) din Constituție nu este încălcat, întrucât atât statul, cât și alți subiecți de drept au posibilitatea legală de a face o astfel de cerere.

De asemenea, se arată că prin această măsură legiuitorul a dat posibilitatea debitorilor aflați sub incidența insolvenței să își valorifice, în măsura în care doresc acest lucru, șansele de redresare, formulând și propunând un plan de reorganizare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederea legală care a stat la baza excepției de neconstituționalitate nu a mai fost menținută în cuprinsul Codului de procedură fiscală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, întrucât textul legal criticat a fost modificat, în mod esențial, prin dispozițiile

art. I pct. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 35/2006 , fără a se prelua soluția legislativă inițială.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: "(1) Organul de executare este obligat ca pentru creanțele fiscale datorate de comercianți, societăți comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane fizice să ceară instanțelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, în condițiile legii".

Curtea reține că, ulterior sesizării sale,

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost modificat, în mod esențial, prin dispozițiile

art. I pct. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 35/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, astfel încât, în prezent, are următorul cuprins: "(1) În vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, vor declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în evidența fiscală pe plătitor".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Soluția legislativă inițială cuprinsă în

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală și criticată de autorul excepției prevedea obligația organului de executare ca, pentru creanțele fiscale datorate de comercianți, societăți comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane fizice, să ceară instanțelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, în condițiile legii. Ulterior sesizării Curții, acest text a fost modificat în mod esențial, fără preluarea soluției legislative inițiale, astfel încât în momentul de față Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, numai în situația în care constată că debitorul este în stare de insolvență, în înțelesul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pot introduce o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.

În consecință, Curtea constată că

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost în mod esențial modificat, fără ca noua reglementare în domeniu să preia soluția legislativă inițială. Astfel, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, o atare excepție este inadmisibilă, întrucât textul criticat nu mai este în vigoare, contrar prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Excepția urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluția a intervenit ulterior sesizării Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 173 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Balastiera Cristești" - S.A. din Târgu-Neamț în Dosarul nr. 2.052/F/2006 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.