Decizia nr. 837/2006

Ion Predescu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Remus Toma solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, prezentând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.862/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Toma în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat "diminuează deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege", fiind contrar art. 1 alin. (3) din Constituție "[...] în situația concretă a cauzei din dosarul penal nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală [...]". Se arată că textul de lege favorizează abuzurile în justiție, întrucât prin neprezentarea părților la care acesta se referă nu se creează posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu, ceea ce, în opinia autorului excepției, este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Legea fundamentală. Se susține, totodată, că în cauză au fost pronunțate soluții la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în condițiile în care făptuitorii nu au fost audiați, nu au scris declarații, eliminându-se administrarea de probe, și că, în absența dosarului de urmărire penală și a intimaților la șase termene ale procesului de la Curtea de Apel Alba Iulia, nu a existat posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu și nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, "dreptul la apărare fiind, dacă nu eliminat, cel puțin diminuat."

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate "asigură, alături de celelalte prevederi procedurale, garanțiile procesuale verificării soluțiilor de netrimitere și actelor procedurale date de procuror, iar acest control este tocmai de esența liberului acces la justiție, prin sistemul instanțelor judecătorești."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei."

Persoanele la care face referire textul de lege criticat sunt cele prevăzute de teza întâi a art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, respectiv: "persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea [...]".

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și în art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Curtea reține că textul de lege criticat este menit să înlăture eventualele abuzuri în justiție, în sensul tergiversării soluționării cauzelor, dând expresie dreptului la un proces echitabil și principiilor înfăptuirii justiției în statul român de drept. Astfel, judecata cauzei în lipsa părții care a fost citată în condițiile legii este o soluție care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecății și să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credințe a părților în litigiu. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat în

Decizia nr. 311 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât nu creează privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare și nu aduc nicio atingere dreptului la apărare al părților care își pot angaja apărător, pot propune probe și, în general, se pot prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Mai mult, ca o garanție suplimentară a exercitării drepturilor mai sus arătate, legiuitorul a prevăzut, în alin. 4 ultima teză a art. 278^1 din Codul de procedură penală, posibilitatea judecătorului de a lua măsuri pentru prezentarea persoanei lipsă, atunci când consideră că este absolut necesară prezența acesteia.

De altfel, autorul excepției este nemulțumit de modul în care s-a desfășurat cercetarea penală, precum și judecata, în cauza în care are calitatea de petent. Astfel, acesta susține că nu a avut posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu și nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, fiind astfel încălcate și principiile înfăptuirii justiției, precum și cele ale statului de drept. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", fiind de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.