Decizia nr. 841/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 122/2006 4 mai 2006 (prevederi anume) privind azilul în România
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de He Wangfen în Dosarul nr. 47.527/3/2005(RF) al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției, He Wangfen, lipsind partea Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 și nr. 1.399D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, și de Guo Wangzhen în dosarele nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 și, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspund, personal, autorii excepției Guo Wangzhen și Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, fiind prezent și traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa autorilor Ye Fen și Ye Ajun, a părții Oficiul Național pentru Refugiați, precum și a Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 București. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Autorii prezenți ai excepției de neconstituționalitate și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 și nr. 1.399D/2006 la Dosarul nr. 1.376D/2006, care a fost primul înregistrat.
Magistratul-asistent învederează Curții că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților.
Autorii prezenți solicită admiterea acesteia astfel cum au formulat-o în fața Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. În plus, expun situația de fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în țara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
a fost abrogată expres prin
privind azilul în România. Precizează, însă, că soluția legislativă conținută în textul art. 5 din ordonanță a fost preluată de noua reglementare, la art. 26. Consideră că jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile menționate din
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
își menține valabilitatea și în ceea ce privește dispozițiile
art. 26 din Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierile din 9 martie 2006 și 18 mai 2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 și, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată. Excepțiile au fost ridicate de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, și de Guo Wangzhen, în cauze privind soluționarea cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, raportate la cele ale art. 8 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie. Consideră că redactarea
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
este imprecisă în ceea ce privește condiția protejării dreptului la viața de familie, permițând o interpretare arbitrară a condițiilor de acordare a protecției umanitare pentru acest motiv. Arată că legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere a autorităților, în speță, în ceea ce privește amestecul acestora în exercitarea dreptului la viața de familie.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că textul de lege criticat este în deplină concordanță atât cu dispozițiile art. 48 alin. (1) din Constituție, cât și cu cele ale art. 8 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorii excepțiilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor prezenți ai excepțiilor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins:
Articolul 5
: "Protecția umanitară condiționată se poate acorda străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în țara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă."
În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, precum și prevederilor art. 8 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acestora,
Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
a fost abrogată expres prin
art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.
Curtea observă că textul
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , criticat de autorii excepțiilor, se referea la condițiile de acordare a protecției umanitare condiționate.
reglementează, prin art. 26, o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită protecție subsidiară, preluând esența conținutului normativ al
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 .
Prin urmare, Curtea reține că obiectul excepțiilor din prezentele dosare îl constituie dispozițiile
art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, al căror cuprins este următorul:
Articolul 26
"Protecția subsidiară": "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă."
Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor
art. 26 din Legea nr. 122/2006 . Prin
Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.
Cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, și de Guo Wangzhen în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 și, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.