Decizia nr. 903/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Predeleanu și Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Adrian Predeleanu, personal, precum și partea Beatrice Petrescu, personal și asistată de avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepției, Adrian Predeleanu, solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât împiedică părțile din proces de a beneficia de un real control judiciar prin exercitarea unei căi de atac, deoarece hotărârea atacată este examinată de aceeași instanță ce a pronunțat-o.

Reprezentantul părții Beatrice Petrescu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, în esență, pentru motivele reținute în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Adrian Predeleanu și Anca Denise Predeleanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, în temeiul acestora, recursul este soluționat de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea supusă recursului, astfel încât părțile nu mai pot beneficia de un real control judiciar, exercitat de către o instanță superioară aceleia care a pronunțat hotărârea de fond.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției, potrivit susținerilor autorului acesteia, îl reprezintă prevederile

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora:

"(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3), privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 129 - Folosirea căilor de atac" și art. 154 alin. (1), referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că prevederile

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53 și art. 129, invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea, respingând excepția, a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora: "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituția nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Curtea constată că invocarea în prezenta cauză a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi nu este relevantă pentru soluționarea excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Predeleanu și Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.