Decizia nr. 920/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 3.209/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.209/R/2006, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu-ționalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Vasile Molnar în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 4 alin. (2) referitoare la România ca patrie comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor, fără deosebire, ale art. 8 alin. (1) referitoare la pluralismul politic, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 29 alin. (1) și (2) referitoare la libertatea gândirii și conștiinței, ale art. 30 alin. (1), (2), (3) și (4) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ale art. 33 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea accesului la cultură, ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul cetățenilor la asociere, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea în numele legii a unei justiții unice, imparțiale și egale pentru toți cetățenii, precum și ale art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la libertatea gândirii, cât și ale art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.

Astfel, autorul excepției arată că textul de lege criticat nu mai corespunde noilor realități și valorilor democratice apărate de statul de drept român. În noile realități democratice ale statului român, incriminarea faptelor prevăzute în textul de lege criticat vine în contradicție cu o serie de principii constituționale, cum ar fi cel al pluralismului ideilor și formelor de manifestare politică. Textul criticat nu permite manifestarea liberă a oricăror opinii, idei sau concepții, ci, dimpotrivă, constrânge cetățeanul, sub amenințarea unor sancțiuni penale, să adopte o anumită linie de gândire sau o anumită atitudine și interzice, de asemenea, asocierea în vederea împărtășirii anumitor idei sau concepții care nu sunt conforme cu ideile exprimate de spectrul politic.

Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor și principiilor constituționale și convenționale invocate de autor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale și presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste potrivit propriilor opțiuni în relațiile cu ceilalți membri ai colectivității. Tocmai de aceea, exercitarea unei propagande naționalist-șovine reprezintă, în esență, o manifestare abuzivă a drepturilor și libertăților indicate de autorul excepției.

Prin incriminarea propagandei naționalist-șovine și a ațâțării urii de rasă sau naționalitate nu se lezează principiile constitutive și funcționale ale statului român și unicitatea poporului ori principiile pluralismului politic și egalității în drepturi, întrucât faptele incriminate prin dispoziția legală atacată sunt străine literei și spiritului normelor care consacră principiile amintite. Dimpotrivă, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, precum și convențiilor internaționale la care România este parte.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 din Codul penal, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau denumirea marginală Propaganda naționalist-șovină și următorul conținut: "Propaganda naționalist-șovină, ațâțarea urii de rasă sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Ulterior, prin

art. I punctul 66 din Legea nr. 278/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, și care, potrivit art. VIII, a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, s-a modificat art. 317, denumindu-se Instigarea la discriminare, textul având următoarea formă: "Instigarea la ură pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

După cum se poate observa, soluția legislativă anterioară a fost preluată în noua reglementare, situație față de care Curtea urmează să se pronunțe asupra acesteia din urmă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 317 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate de același autor și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 480 din 9 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 3.209/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.