Decizia nr. 892/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 31.144/3/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dan Stern.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, în sensul că atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară se face, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, contravine art. 44 și art. 16 din Constituție, întrucât, "în aplicarea acestor dispoziții legale, adevărații proprietari s-au aflat lipsiți de orice ocrotire legală a dreptului lor de proprietate în situația în care terenul proprietatea lor era atribuit altor persoane, alese în mod arbitrar, și au fost lipsiți de orice transparență sau criterii obiective". În opinia autorului excepției, în acest fel "s-au creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetățeni, cărora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate". Autorul excepției mai susține că prevederea de lege criticată contravine art. 21 din Constituție, deoarece "însăși legea a dat putere autorității publice să comită abuzuri în detrimentul dreptului de proprietate", "ajungându-se la situații în care persoana al cărei drept de proprietate a fost încălcat nu poate obține în justiție apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime". Și, în fine, consideră că textul criticat contravine și art. 52 din Constituție, întrucât "prevede în mod expres că atribuirea efectivă a terenurilor se face nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății".
Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că prevederile legale criticate nu contravin textelor constituționale invocate, deoarece aceste prevederi au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate, avându-se în vedere situația juridică actuală a terenurilor.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși a fost sesizată de instanța de judecată cu neconstituționalitatea prevederilor
art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât și din notele scrise formulate de autorul excepției rezultă că, în realitate, textul criticat este cel al art. 14 alin. (2) din această lege, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
"(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție."
Dispozițiile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) - "Dreptul de proprietate privată" și art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Articolul 14
alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producție, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor acestei legi, cu respectarea, însă, a perimetrelor fostelor cooperative de producție.
Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) din Constituție, deoarece au permis comisiilor de aplicare a
să comită abuzuri în defavoarea adevăraților proprietari.
Cu privire la această critică de neconstituționalitate, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 275 din 21 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, statuând că textul
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
reprezintă o normă de garantare a proprietății private, iar împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona de câmpie, și pe alt amplasament decât cel inițial, este în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
În aceeași decizie Curtea a mai reținut că invocarea neconstituționalității acestui text de lege față de dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către străini și apatrizi, alin. (3), privind exproprierea, și alin. (4), cu privire la naționalizare, nu este relevantă în soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Atât considerentele, cât și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 din Constituție, în sensul că s-au "creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetățeni, cărora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate", Curtea reține că textul de lege criticat nu conține nicio reglementare de natură a duce la concluzia că ar contraveni dispozițiilor acestui text constituțional, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale.
Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 și art. 52 din Constituție, deoarece nu îngrădește posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil. De altfel, potrivit
art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , hotărârile comisiei județene privind contestațiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pot fi atacate la judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție, actele administrative ale autorităților publice - cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar - sunt controlate, sub aspectul legalității, de instanțele de contencios administrativ.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.