Decizia nr. 907/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Barbu Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, arată că partea Marin Florea a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, cu motivarea că nu a avut timpul necesar angajării unui apărător, în raport de data la care a luat cunoștință de termenul de judecată.

Ministerul Public se opune cererii formulate, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

Curtea, având în vedere data îndeplinirii procedurii de citare a părții Marin Florea, respinge cererea de amânare a cauzei formulate de acesta.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, solicitare care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.234/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Barbu Dănescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu prevede, și pentru procuror, cazurile de incompatibilitate reglementate pentru judecători de art. 47 alin. 2 și art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Se arată că, în cauză, atunci când instanța a pus în discuția părților legalitatea sesizării sale, din partea Ministerului Public a participat procurorul care a întocmit rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată. Față de această situație, autorul excepției își exprimă neîncrederea cu privire la imparțialitatea acestui procuror, care participă la ședința de judecată și pune concluzii asupra legalității actului de sesizare, act pe care tot el l-a întocmit, respectiv confirmat.

Judecătoria Slobozia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor constituționale privind rolul Ministerului Public.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la "incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent și a grefierului".

Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. I pct. 25 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, păstrându-se însă soluția legislativă de principiu criticată de autorul excepției. Așa fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală în actuala redactare, potrivit căruia: "Dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) și alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent și grefierului de ședință."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 131 alin. (1) privind "Rolul Ministerului Public".

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 131 alin. (1), potrivit cărora: "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor." Dimpotrivă, reglementând o serie de cazuri de incompatibilitate a procurorului, textul de lege criticat stabilește remedii procesuale prin intermediul cărora se înlătură suspiciunile care planează asupra obiectivității și imparțialității reprezentantului Ministerului Public în cauzele concrete în care acesta participă.

De altfel, ceea ce se solicită în realitate este completarea textului de lege ce face obiectul excepției, în sensul reglementării și a altor motive de incompatibilitate a procurorului decât cele expres prevăzute de acesta. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

"[...] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Barbu Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.