Decizia nr. 936/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Proprietari "Peneș Curcanul" nr. 22-24 din Oradea în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor art. 16 și 21 din Constituție, întrucât, pe de o parte, se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normei juridice, iar, pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.789/2005, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Asociația de Proprietari "Peneș Curcanul" nr. 22-24 din Oradea într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins contestația la executare formulată de asociație în calitate de debitor, unul dintre motivele pe care a fost întemeiată contestația constituindu-l cererea de admitere a excepției perimării executării silite.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16, 21, 24, art. 49 [devenit art. 53 din Constituția republicată] și art. 54 [devenit art. 57 din Constituția republicată], deoarece exceptează de la aplicarea sancțiunii perimării cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, consecința fiind imprescriptibilitatea executării silite.
Tribunalul Bihor - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, constituind o excepție de la regula generală a înștiințării prealabile a debitorului prin somație.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a textului de lege criticat în raport de prevederile art. 16 din Constituție întrucât prevederile legale atacate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, nu poate fi reținută nici critica privind atingerea adusă art. 21 din Legea fundamentală, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 24 din Constituție, se constată că, împotriva executării silite și a oricărui act de executare, persoanele interesate sau vătămate prin executare pot face contestație, cu prilejul căreia partea interesată poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin
art. I pct. 152 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: "Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație."
Aceste prevederi sunt considerate de autorul excepției ca aducând atingere următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 49 [devenit art. 53 din Constituția republicată] referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 54 [devenit art. 57 din Constituția republicată] privind exercitarea drepturilor și a libertăților.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele:
Articolul 390
alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform căruia "Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație", instituie o excepție de la regula generală stabilită în materia executării silite de art. 387 din același cod, potrivit căruia, "În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somație [...]."
Această excepție a fost reglementată de legiuitor în temeiul competenței sale instituite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fără a aduce însă atingere prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.
Curtea constată că rațiunea acestei excepții o constituie instituirea unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care este posibilă tergiversarea executării obligațiilor ce le incumbă debitorilor.
Așa fiind, nu se poate susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 16 din Constituție, întrucât debitorii cărora nu li se comunică somația se află într-o situație diferită față de ceilalți debitori, determinată de modul specific de executare a creanțelor.
Totodată, cât privește încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, Curtea observă că, împotriva executării silite, indiferent că aceasta urmează emiterii unei somații sau se face fără somație, debitorul are deschisă calea contestației la executare, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.
Cât privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat exceptează de la aplicarea sancțiunii perimării cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, consecința fiind imprescriptibilitatea executării silite, Curtea constată că și aceasta e neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 405 teza întâi din Codul de procedură civilă, "Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel."
Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere ce nu s-a constatat.
În final, Curtea observă că prevederile art. 54 [devenit art. 57 din Constituția republicată], care se referă la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale de către cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi, nu au incidență în speță.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Proprietari "Peneș Curcanul" nr. 22-24 din Oradea în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.