Decizia nr. 229/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Bora Ileana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 10 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Bora Ileana.

Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Bora Ileana, pentru următoarele motive: decizia Curții Constituționale contravine principiului separarii puterilor în stat, instanțele judecătorești fiind singurele în drept a soluționa cererile de revendicare a imobilelor intrate în mod abuziv în proprietatea statului; prevederile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în situația de fața, instanțele judecătorești nedepasindu-și competența.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunțare.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Primul motiv de recurs, prin care se susține ca Decizia Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât numai instanțele judecătorești au competența de a soluționa cererile de revendicare a imobilelor intrate în mod abuziv în proprietatea statului, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare și funcționare, Curtea Constituțională nu statuează decât asupra problemelor de drept. Prin decizia criticata și, respectiv, deciziile nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996, la care aceasta face trimitere, Curtea nu s-a pronunțat în legătură cu situația de fapt din dosar, ci a statuat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă în raport cu textele din Constituție invocate de recurenta în susținerea excepției. Cercetarea problemelor de fapt, ridicate de acțiunea recurentei, este de resortul exclusiv al instanței chemate să soluționeze cauza și nu al Curții Constituționale.

Și cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional și, respectiv, inaplicabil în situația de fața instanțele de judecată nedepasindu-și competența, urmează a fi respins.

Dispozițiile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă prevăd ca procurorul general poate ataca cu recurs în anulare acele hotărâri judecătorești irevocabile în care instanța a depășit atributele puterii judecătorești.

În contenciosul constituțional problema care se cere a fi rezolvată este de a stabili dacă textul criticat, în speta art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, violeaza sau nu prevederile Constituției, și nu de a cunoaște cum a fost aplicat acest text de către procurorul general prin declararea unor recursuri în anulare. Acest ultim aspect este de competența exclusiva a instanțelor de judecată legal sesizate.