Decizia nr. 231/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Alexandru Cristina și Niculae Anca Marilena împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 11 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Alexandru Cristina și Niculae Anca Marilena.

Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea a reținut ca, urmare modificării dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Alexandru Cristina și Niculae Anca Marilena, pentru următoarele motive: reglementarea în discuție cenzureaza accesul liber la justiție prin acordarea unui drept exclusiv procurorului general în dăuna drepturilor celorlalte părți, creând deopotrivă instabilitate socială și judiciară, "deoarece procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției, ministru care aparține puterii executive și nu judecătorești, se încalcă principiul separarii puterilor în stat"; "neexplicitarea sferei de acțiune a dispozițiilor art. 330, în sensul de a stabili ce înseamnă depășirea puterii judecătorești și sfera de acțiune a acesteia, duce în mod clar la încălcarea principiilor constituționale".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunțare.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul declarat de Alexandru Cristina și Niculae Anca Marilena este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Curtea Constituțională a fost investită, prin Încheierea din 11 decembrie 1996, pronunțată în Dosarul Curții Supreme de Justiție nr. 615/1996 cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, pe care a soluționat-o prin decizia atacată cu prezentul recurs. Motivele de recurs invocate privesc exclusiv neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă și deci aceasta excepție este ridicată pentru prima data în fața Curții în recurs.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor".

Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața ei. Soluția contrară nu poate fi primită și pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în fața instanței judecătorești, părțile sunt în drept sa dezbata excepția, depunând dovezile și probele pe care le cred de cuviință și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanța însăși este obligată să-și exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate și sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituțională. Dacă aceste reguli se referă la condițiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluționează pricina în recurs. Ceea ce, imperativ, nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.

Admiterea posibilității de a invoca excepția de neconstituționalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituțională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanța în situația de a se pronunța în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.

În sensul celor arătate sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 97 din 24 octombrie 1995 și nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 și, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Alexandru Cristina și Niculae Anca Marilena împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997.

----------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu