Decizia nr. 152/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 și alin. 3 teza întâi din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curții de Apel Craiova - Secția civilă.

La apelul nominal răspund părțile Alexandru Magherescu și Ana Popescu, prin avocat, cu delegație la dosar, precum și partea Victor Magherescu, personal și reprezentat de același avocat. Lipsește autoarea excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul părților Alexandru Magherescu, Ana Popescu și Victor Magherescu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private, iar diferențierea făcută de legiuitor în ceea ce privește constructorul de bună-credință sau de rea-credință, care edifică o construcție sau plantație pe terenul altuia, este deplin justificată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005), Curtea de Apel Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. într-o cauză având ca obiect acțiunea formulată împotriva autoarei excepției pentru obligarea acesteia la ridicarea construcțiilor efectuate pe terenul altuia, în conformitate cu prevederile art. 494 din Codul civil.

În motivarea excepției se susține că reglementarea dreptului proprietarului unui teren de a obține ridicarea construcțiilor edificate cu rea-credință de către un terț, pe cheltuiala constructorului, precum și despăgubiri pentru eventualele daune aduse proprietarului fondului, echivalează cu o veritabilă expropriere în interes privat, cu nerespectarea condiției existenței unei drepte și prealabile despăgubiri, stabilite de comun acord cu proprietarul. Se mai arată că în acest mod este încălcat principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private în mod egal, indiferent de titular, deoarece instituie o discriminare între proprietarul construcțiilor și plantațiilor edificate pe terenul altuia, care este obligat să le ridice pe cheltuiala proprie, și proprietarul terenului, care este îndreptățit să obțină despăgubiri. De asemenea, se arată că tratamentul juridic diferit acordat constructorului de bună-credință, față de constructorul de rea-credință, contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea de Apel Craiova - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că titularul dreptului de proprietate asupra terenului devine proprietar al construcției, iar constructorul dobândește un drept de creanță, potrivit principiului îmbogățirii fără just temei.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 494 alin. 1, 2 și alin. 3 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora: "Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții."

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal, indiferent de titular, a proprietății private, alin. (3) privind exproprierea, alin. (6) ce se referă la despăgubirile ce se cuvin proprietarului în caz de expropriere sau pentru folosirea subsolului unei proprietăți imobiliare de către autoritatea publică și art. 53 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 din aceeași Convenție.

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. 494 din Codul civil sunt incluse în capitolul II - Despre dreptul de accesiune asupra celor unite și încorporate cu lucrul și reglementează accesiunea imobiliară artificială, ca mod de transmitere a proprietății în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantație, construcție sau orice lucrare este edificată de un terț, cu materiale proprii, pe terenul altcuiva.

Prin urmare, proprietarul terenului beneficiază de o prezumție legală relativă de a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcțiilor sau plantațiilor edificate.

Prevederile art. 494 alin. 1, 2 și alin. 3 teza întâi reglementează situația în care plantațiile și lucrările au fost făcute de către un terț de rea-credință cu materiale proprii, statuând că proprietarul terenului poate opta între a păstra lucrările, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor, în temeiul principiului că nimeni nu se poate îmbogăți fără just temei, sau a-l obliga pe acesta să le ridice pe cheltuiala proprie.

Așadar, Curtea constată că autoarea excepției pornește de la o premisă greșită atunci când susține că, în calitate de proprietar al construcției edificate cu rea-credință pe terenul altuia, nu beneficiază de despăgubiri pentru valoarea acestora, ceea ce, în opinia sa, contravine protecției constituționale și internaționale a dreptului de proprietate privată.

Dimpotrivă, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, o terță persoană care a construit cu rea-credință pe terenul proprietatea alteia nu are decât un drept de creanță asupra materialelor și lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speță un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și a prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu poate fi reținută.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia tratamentul juridic diferit acordat proprietarului construcțiilor sau plantațiilor, față de proprietarul terenului, pe de o parte, și constructorului de rea-credință, față de constructorul de bună-credință, pe de altă parte, contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, coroborat cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta nu este întemeiată. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut, în mod constant, că principiul constituțional al egalității în drepturi nu are semnificația unei uniformități de tratament juridic, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații distincte, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinificație și Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curții de Apel Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2007.