Decizia nr. 234/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr. 4.000/100/2006 (nr. vechi 4.078/2006) al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.000/100/2006, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Bacea în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire în materie penală aflată în calea de atac a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, precum și ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, deoarece din interpretarea celor două texte rezultă concluzia că art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală nu permite formularea unei cereri de revizuire și împotriva unei hotărâri definitive întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 , în speță, în baza art. 278^1 alin. 8 lit. a) din același cod.

Tribunalul Maramureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece problema hotărârilor definitive care pot fi supuse revizuirii este similară cu cea a hotărârilor care pot fi atacate cu apel sau recurs, pe de o parte, sau numai cu recurs, pe de altă parte. Stabilirea accesului la una din aceste căi de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin aceasta să constituie o încălcare a principiului egalității în drepturi sau a liberului acces la justiție, textele legale fiind aplicabile în mod egal pentru toți cetățenii.

Deoarece judecătorii, în temeiul textelor legale criticate, fac aplicarea lor în mod imparțial și egal pentru toți nu se poate susține că se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 124.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor cetățenilor aflați în ipoteza normelor, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita numai în anumite cazuri, strict și limitativ prevăzute de lege, instituind reguli de natură procedurală care nu împiedică părțile de a beneficia de toate garanțiile procesuale care asigură caracterul imparțial și echitabil al procesului.

Totodată, stabilirea unor reguli speciale de procedură, în considerarea unor situații deosebite, precum și a condițiilor de exercitare a căilor de atac, reprezintă prerogativa acordată legiuitorului ordinar de prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, raportate la art. 394 alin. 2 cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul de procedură penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 și ale art. 394 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 680 din 10 octombrie 2006, nr. 170 din 22 martie 2005 și nr. 324 din 18 aprilie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie 2006, nr. 349 din 25 aprilie 2005 și, respectiv, nr. 392 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În sfârșit, Curtea mai constată că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În același sens Curtea a mai reținut, de exemplu în

Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, că eventuala contradicție existentă între dispozițiile unor legi în vigoare nu intră sub incidența controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr. 4.000/100/2006 (nr. vechi 4.078/2006) al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.