Decizia nr. 200/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. c) și ale

art. 39 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Johann Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament diferențiat în funcție de domiciliul adoptatorului, aceste prevederi fiind în concordanță cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului. Arată că, de fapt, criticile autorului excepției vizează o omisiune de reglementare, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.156/2006, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. c) și ale

art. 39 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Johann Adam.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece "în domeniul adopțiilor fac o discriminare între cetățenii români, după criteriul domiciliului, nerespectându-se anumite drepturi ale cetățenilor români care domiciliază în străinătate, în comparație cu cetățenii români care domiciliază în România".

Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate vizând prevederile

art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 273/2004

este neîntemeiată. În ce privește prevederile art. 39 din aceeași lege consideră că acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze posibilitatea cetățeanului român cu domiciliul în străinătate de a adopta un copil cu domiciliul în România.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că soluția adoptată de legiuitor în materia adopției dă expresie dispozițiilor cuprinse în Convenția cu privire la drepturile copilului, dispoziții potrivit cărora adopția internațională trebuie să reprezinte o soluție subsidiară, posibilă numai atunci când copilul nu poate fi încredințat spre adopție în țară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. c) și

art. 39 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 3 lit. c): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

[...]

c) adopție internă - adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România;"

- Art. 39: "Adopția internațională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviințată numai în situația în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 7 - Românii din străinătate, art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 17 - Cetățenii români în străinătate.

Examinând prevederile de lege criticate, Curtea reține că cele două texte atacate stabilesc unele condiții pentru încuviințarea adopției interne, și anume, atunci când adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România [art. 3 lit. c)], precum și condițiile în care poate fi realizată adopția internațională, când adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne (art. 39).

În speță, autorul excepției, persoană fizică cu dublă cetățenie, română și germană, cu domiciliul în Germania, este soțul mamei copilului pentru care este solicitată adopția. Acesta consideră că stabilirea domiciliului adoptatorului drept criteriu pentru încuviințarea adopției creează un regim discriminatoriu între cetățenii români cu domiciliul în străinătate și cetățenii români cu domiciliul în România.

Analizând aceste critici de neconstituționalitate, Curtea observă că ele vizează, de fapt, nemulțumirea autorului excepției că legiuitorul nu reglementează și posibilitatea cetățeanului român cu domiciliul în străinătate să adopte un copil care are domiciliul în România. Aceste aspecte privesc, însă, modificarea și completarea legii, ceea ce, contrar

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , ar presupune ca instanța de contencios constituțional să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului, atribuție care excedează competenței sale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. c) și ale

art. 39 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Johann Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.