Decizia nr. 235/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 3.301/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.301/2005, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu, apelant într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 44 din Constituție, întrucât buna-credință a dobânditorului unui imobil preluat de stat fără titlu "înlătură titlul de proprietate al adevăratului proprietar, ceea ce echivalează cu o preluare abuzivă". Se mai susține că aceste prevederi de lege "modifică în mod esențial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a unor bunuri imobile încheiate sub imperiul său, în virtutea principiului tempus regit actum".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituțional al neretroactivității legii.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:

- Art. 45 alin. (1) și (2): "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. "

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea constată că prevederile

art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la art. 15 alin. (2) și la art. 44 din Constituție.

I. Astfel, prin

Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că art. 46 alin. (1), devenit

art. 45 alin. (1) în urma republicării Legii nr. 10/2001 , recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea dată, consacră riguros, în materia ce face obiectul reglementării, principiul tempus regit actum.

În ceea ce privește alin. (2) al

art. 45 din Legea nr. 10/2001 , prin

Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea Constituțională, aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparenței în drept, a decis că acest text este constituțional, dat fiind că soluția pe care o consacră nu are nimic novator și, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

II. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) din același act normativ, prin raportare la dispozițiile

art. 44 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea a statuat că aceste prevederi au în vedere actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cărora statul a devenit proprietar. S-a mai reținut în decizia menționată că titularul inițial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrăinării bunului de către stat, nu poate să invoce încălcarea unui drept inexistent, astfel încât prevederea legală criticată nu contravine principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește neconstituționalitatea alin. (2) al art. 45, prin raportare la

art. 44 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a constatat că aceste prevederi nu încalcă dispozițiile constituționale privind protecția proprietății private. În decizia menționată s-a statuat că acest text recunoaște validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bună-credință al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, însă nu consacră prevalența acestuia față de titlul proprietarului inițial, titlu a cărui existență este recunoscută în mod similar de legiuitor, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din același act normativ.

Atât soluția, cât și considerentele din deciziile mai sus menționate sunt valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 3.301/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.