Decizia nr. 238/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garda Civilă - Patrulă, Pază, Protecție" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 6.159/COM/2006 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.159/COM/2006, Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garda Civilă - Patrulă, Pază, Protecție" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 și 126 din Constituție, fără a arăta în ce mod.

Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, acestea nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv de a dovedi netemeinicia pretențiilor părții adverse. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16, 20, 30, 51 și 126 din Constituție, arată că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie dispozițiile

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:

(...) b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, art. 51 referitoare la dreptul de petiționare, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 referitoare la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece acestea se aplică fără discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă, și anume tuturor societăților comerciale care nu au depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 21 și 24 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției face abstracție de dispozițiile alin. (5) al art. 237, care prevăd că, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității, orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare. Astfel, nu se înlătură posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, de a produce probe în apărare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotărârii tribunalului prin care s-a pronunțat dizolvarea societății comerciale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Față de invocarea dispozițiilor art. 20 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu a indicat prevederile internaționale considerate a fi încălcate de dispozițiile

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 , astfel că nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate.

De asemenea, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 30, 51 și 126 din Constituție, acestea nu au incidență în cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garda Civilă - Patrulă, Pază, Protecție" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 6.159/COM/2006 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.