Normele din 23 aprilie 2007

Prezentele norme reglementează aplicarea procedurii tratamentului tarifar favorabil în condițiile art. 292 alin. 2 din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93

de stabilire a unor dispoziții de aplicare a

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92

de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, denumit în continuare

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993

.

Cererea scrisă pentru acordarea tratamentului tarifar favorabil în cazul mărfurilor utilizate conform unei destinații finale admise se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 67 la

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93

și se depune de declarant la direcția regională vamală în a cărei rază teritorială de competență are loc prima operațiune de atribuire a destinației finale.

Atunci când există mai multe locuri de atribuire a destinației finale, cererea se depune la direcția regională vamală în a cărei rază de competență teritorială titularul deține contabilitatea principală și unde are loc o parte a operațiunilor de atribuire a destinației finale.

Importatorul care urmează să revândă mărfurile în aceeași stare în cadrul unei operațiuni de transfer depune cererea la direcția regională vamală în a cărei rază teritorială de competență își ține evidențele contabile.

Direcția regională vamală eliberează autorizația de utilizare a procedurii destinației finale, în condițiile art. 293 din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93

, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 67 la același act normativ, și păstrează o copie a acesteia.

Autorizația poate fi eliberată pentru mai multe operațiuni.

Autorizația intră în vigoare la data emiterii sau la altă dată stabilită în autorizație.

Atunci când există mai multe locuri de atribuire a destinației finale, direcția regională vamală care a emis autorizația transmite o copie birourilor vamale înscrise în aceasta.

Prin autorizație se stabilesc:

a) biroul sau, după caz, birourile vamale la care sunt depuse declarațiile vamale sau declarațiile recapitulative;

b) biroul de control care exercită supravegherea vamală și verifică dacă mărfurile sunt utilizate integral în conformitate cu destinația finală.

Biroul de control este cel în a cărei rază teritorială de competență este ținută evidența regimului și unde mărfurile primesc destinația finală. În cazul în care există mai multe locuri de atribuire succesivă a destinației finale, biroul de control este cel în a cărui rază teritorială de competență este ținută evidența regimului și unde mărfurile primesc parțial destinația finală.

Atunci când cererea de autorizare se depune conform art. 292 alin. (3) din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93

, aplicarea procedurii destinației finale direct pe declarația vamală se efectuează în următoarele cazuri:

a) pentru operatorii economici ocazionali, care realizează un număr redus de operațiuni și solicită tratamentul tarifar condiționat de destinația finală sau care beneficiază de acest tratament pentru cantități și/sau valori limitate;

b) pentru operatorii economici care nu au depus cererea în timp util, dar se obligă să regularizeze situația în cel mai scurt timp prin depunerea unei cereri de autorizare.

Utilizarea procedurii simplificate prevăzute la alin. (1) se permite numai atunci când biroul de plasare sub regim este același cu biroul în a cărui rază teritorială de competență mărfurile primesc destinația finală.

Procedura simplificată se permite numai operatorilor economici care folosesc ei înșiși mărfurile conform destinației finale.

Titularul de autorizație este obligat ca, în momentul îndeplinirii formalităților vamale, să înscrie în rubrica 44 a declarației vamale referințele cu privire la autorizație. Atunci când titularul depune o declarație complementară globală, se utilizează rubrica liberă de pe cea de-a doua filă.

Titularul depune o copie a autorizației în cazul în care efectuează pentru prima oară o astfel de operațiune sau/și operațiunea se efectuează printr-un birou vamal care nu se află în raza de competență teritorială a direcției regionale vamale la care s-a depus cererea de autorizare.

Înainte de emiterea primei autorizații, biroul de control trebuie să aprobe modul în care sunt organizate evidențele titularului, care este obligat să le pună la dispoziție în orice moment.

Evidențele primare care se înscriu de titulari în evidențe sunt prevăzute în anexa la prezentele norme tehnice. Emitentul autorizației decide, în funcție de tipul operațiunii derulate, care elemente suplimentare se înscriu în evidențe.

Autoritatea vamală emitentă a autorizației poate aproba ca evidențele contabile ale operatorului să țină locul evidențelor prevăzute la alin. (2).

Titularul autorizației este obligat să dovedească, în toate cazurile, că mărfurile au primit destinația finală declarată sau că acestea au fost transferate altui operator care a preluat obligațiile care decurg din atribuirea destinației finale.

Mărfurile trebuie să primească destinația finală prevăzută de reglementările care instituie tratamentul tarifar favorabil până la expirarea termenului înscris în autorizație la rubrica 13.

Termenul prevăzut la alin. (1) se stabilește în funcție de circumstanțele procesului de montaj, transformare sau utilizare, începând cu data primirii mărfurilor de operator, și poate fi prelungit la cererea titularului.

Prelungirea termenului de atribuire a destinației finale nu constituie o extensie a termenului de valabilitate a autorizației, care trebuie să fie în vigoare la data prelungirii.

Autorizația se revocă atunci când titularul nu respectă obligația de utilizare a mărfurilor conform destinației finale, în termenul și condițiile prevăzute de reglementările vamale.

Revocarea se face în scris, motivat, indicându-se obligațiile care nu au fost respectate de titularul autorizației.

Revocarea autorizației nu are efect retroactiv și, în consecință, pentru mărfurile care în momentul revocării nu au fost deja utilizate conform destinației finale se datorează drepturile de import corespunzătoare.

Autorizația se anulează atunci când în mod cumulativ:

a) a fost emisă pe baza unor informații incomplete sau incorecte;

b) informațiile, dacă ar fi fost prezentate autorității vamale în momentul depunerii cererii de autorizare, ar fi condus la refuzul autorizării;

c) solicitantul știa că informațiile sunt incomplete sau incorecte.

Anularea se face în scris indicându-se motivele care au determinat această decizie.

Anularea autorizației are ca efect datorarea drepturilor de import corespunzătoare care ar fi fost achitate dacă taxa vamală redusă sau zero nu ar fi fost solicitată.

Procedura destinației finale se încheie atunci când mărfurile au fost utilizate în totalitate conform destinației finale declarate.

După încheierea procedurii, mărfurile ies de sub supravegherea vamală, iar titularul de autorizație poate să dispună liber de acestea potrivit art. 300 alin. 1 din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93

.

Titularul este obligat să înscrie în contabilitate data exactă la care mărfurile au primit destinația finală, fără alte formalități, astfel încât să permită autorității vamale să constate că mărfurile au primit destinația finală declarată.

Deșeurile și resturile rezultate din procesul de prelucrare sau transformare se consideră, potrivit art. 300 alin. 2 din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993

, ca mărfuri care au primit destinația finală și nu se datorează drepturi de import pentru acestea.

Atunci când din fabricarea produsului finit rezultă produse intermediare, distincte de produsele principale și de deșeuri, titularul este obligat ca în cererea de autorizare să înscrie rata de randament.

În cazul în care există suspiciuni cu privire la informațiile privind rata de randament, Autoritatea Națională a Vămilor are dreptul să verifice corectitudinea acestora.

În cazul operațiunilor de montaj nu este necesară înscrierea ratei de randament.

Atunci când nu poate utiliza mărfurile conform destinației finale declarate, operatorul este obligat să informeze biroul de control care verifică temeinicia și legalitatea motivelor invocate.

În cazul prevăzut la alin. (1) se datorează drepturile de import pe care ar fi trebuit să le achite operatorul dacă nu ar fi solicitat acordarea tratamentului favorabil.

Datoria vamală se naște în momentul în care autoritatea vamală a permis operatorului să utilizeze mărfurile în alt scop decât cel inițial declarat și nu la data eliberării autorizației privind destinația finală potrivit art. 299 din

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993

.

Mărfurile aflate inițial în liberă circulație cu exonerare de drepturi de import, condiționate de destinația finală, care nu au fost utilizate potrivit destinației declarate, nu pot fi plasate sub regim de perfecționare pasivă, potrivit art. 146 alin. (1) a doua liniuță din

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92

de instituire a Codului vamal comunitar.

Restricția prevăzută la alin. (1) nu se aplică mărfurilor care au beneficiat de preferințe sub forma unei reduceri de drepturi de import.