Decizia nr. 239/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Ottescu Ioana-Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 18 martie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 30 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ottescu Ioana-Maria.

Prin Decizia nr. 51 din 18 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Cat privește excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a reținut ca aceasta este lipsită de obiect, ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 18 martie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Ottescu Ioana-Maria, pentru următoarele motive: art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 și ale art. 41 din Constituție, dar nu în mod direct, ci prin omisiune, în sensul că textul prevede posibilitatea declarării recursului în anulare împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate "în afară limitelor atribuțiilor instanțelor judecătorești", dar nu da o definiție a acestui concept; cat privește art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivarea din decizia atacată este inexactă, întrucât modificarea acestui text prin Legea nr. 17/1997 operează ex nunc, iar nu și asupra recursurilor în anulare, declarate înaintea modificării.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Primul motiv de recurs, prin care se susține ca art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 și art. 41 din Constituție prin omisiune, în sensul că textul nu defineste înțelesul conceptului de "limite ale atribuțiilor puterii judecătorești", este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Decizia nr. 51 din 18 martie 1997 se întemeiază pe decizii anterioare, obligatorii, ale Curții Constituționale - nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996 - în care constituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă a fost pe larg analizata, alături de alte texte constituționale, și prin prisma dispozițiilor art. 21 și art. 41 din Constituție. Critica formulată în recurs, și anume ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu definesc conceptul de "limite ale atribuțiile puterii judecătorești", nu poate fi reținută. Controlul de constituționalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, dintr-un legislator negativ, care este de natura rolului și funcției Curții Constituționale în asigurarea supremației Constituției, aceasta s-ar transforma în legislator pozitiv, ceea ce este de natura rolului și funcției exclusive ale Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu poate fi respinsă ca lipsită de obiect, datorită modificării textului, nu poate fi reținut.

Asa cum în mod corect s-a arătat și în decizia recurată, Curtea a fost investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă în redactarea potrivit căreia recursul în anulare putea fi declarat oricând. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, în sensul introducerii termenului de 6 luni, înăuntrul căruia procurorul general poate declara recurs în anulare.

Potrivit practicii Curții, inclusiv Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituționalității unei dispoziții legale modificate ulterior invocarii excepției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă, numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepția de neconstituționalitate.

În speta, noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă inlatura prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost investită conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ottescu Ioana-Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 18 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997.