Decizia nr. 427/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Corneliu Căileanu din Iași în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde prezent autorul excepției, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, sens în care reiterează motivele formulate în fața instanței de judecată. În plus, invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , referitoare la instanța competentă să soluționeze unele categorii de litigii privind acte administrative, în funcție de valoare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Apreciază că sintagma "dacă prin lege specială nu se prevede altfel" este neconstituțională, întrucât reprezintă o modificare a unei legi organice printr-o lege ordinară, ceea ce încalcă art. 52, art. 73 și art. 76 alin. (1) și (2) din Constituție. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cât privește prevederile

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 , întrucât apreciază că nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate ca fiind încălcate. Cât privește excepția de neconstituționalitate a

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, întrucât, contrar

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost ridicată direct în fața Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 45/45/2006, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Corneliu Căileanu din Iași într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune împotriva Guvernului României, întemeiată, printre alte acte normative, și pe

Legea nr. 544/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 și 61 din Constituție. În acest sens, arată că, prin "atribuirea competenței materiale unei anumite instanțe",

art. 22 din Legea nr. 544/2001

îngrădește accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit căruia justițiabilul are "dreptul să aleagă liber și neîngrădit calea de atac". Art. 22 încalcă art. 21 din Constituție și prin aceea că este "ambiguu" și "neclar" în privința termenului de introducere a acțiunii la instanța competentă, astfel că este posibil ca, la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din lege, acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să fie tardivă. O altă ambiguitate, care poate "fi interpretată ca o limitare a liberului acces la justiție", constă în faptul că textul de lege criticat nu prevede în mod explicit procedura plângerii prealabile, aceasta fiind reglementată prin normele metodologice de aplicare a legii. În final, mai consideră că " art. 22 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 544/2001 " "introduce prea multe competențe speciale și derogări de la prevederile legale deja în vigoare care oferă deja un cadru unitar de judecare a cauzelor legate de vătămarea unor drepturi prevăzute de lege, singurul rezultat fiind acela de buimăcire totală atât a părților, cât și a judecătorilor, încălcând dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și rezolvarea cauzei într-un timp rezonabil".

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, "deoarece dispozițiile

art. 22 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 544/2001

nu încalcă și nu eludează dispozițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României." În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 407/2004 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001

este inadmisibilă, în sensul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât criticile formulate se întemeiază "pe opinia autorului cu ceea ce ar fi dorit să conțină textul de lege în cauză" cu privire la competența materială, procedura și termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit art. 126 din Constituție, aceste aspecte intră în competența exclusivă a legiuitorului. Mai arată că, de altfel, principiul constituțional al liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate de autorul excepției nu constituie probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Mai arată că dispoziția de lege criticată nu îngrădește liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, reprezintă o concretizare a acestuia, precum și că, fiind norme de procedură, prevederile

art. 22 din Legea nr. 544/2001

se stabilesc, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, de legiuitor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare. Art. 22 alin. (1)-(4) din lege are următorul cuprins: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă."

În opinia autorului excepției acest text de lege contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1), potrivit căruia: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", ale art. 16 alin. (2), care stabilește că "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 privind "Accesul liber la justiție", ale art. 24 care garantează "Dreptul la apărare" și ale art. 61 referitor la "Rolul și structura" Parlamentului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Susțineri potrivit cărora

art. 22 din Legea nr. 544/2001

îngrădește accesul liber la justiție au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și Curtea, prin deciziile nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, și nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, respingând excepțiile, a statuat, în esență, că textul de lege criticat nu împiedică persoana interesată de a se adresa instanței de judecată pentru apărarea sau recunoașterea drepturilor sale prevăzute de

Legea nr. 544/2001 . De asemenea, s-a mai reținut că textele criticate dau expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar cu privire la problema compatibilității unor proceduri speciale sau a particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților cu principiul liberului acces la justiție, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , Curtea Constituțională a statuat că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. (...) Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, în care nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

De asemenea, Curtea constată că, în legătură cu încălcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 și 61 (în realitate, probabil, art. 51 privind "Dreptul de petiționare") din Constituție invocate de asemenea ca fiind încălcate, nu sunt formulate niciun fel de critici, astfel că nu se poate efectua controlul de constituționalitate.

De altfel, în cauză nu este ridicată o excepție de neconstituționalitate, ci autorul acesteia își exprimă nemulțumirea cu privire la modul în care autoritatea publică competentă a înțeles să își îndeplinească obligațiile ce-i reveneau potrivit legii și înfățișează detaliat situația de fapt din dosar. Totodată, autorul excepției se referă la probleme vizând competența după materie, precum și procedura și termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit legii sale de organizare, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a cererilor de chemare în judecată și a instituirii unor termene procedurale.

În legătură cu invocarea excepției de neconstituționalitate a

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată direct în fața Curții în ședința de judecată din data de 10 mai 2007, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevede că aceasta decide "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", precum și potrivit jurisprudenței sale constante în materie.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Corneliu Căileanu din Iași în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007.