Decizia nr. 436/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. f) și art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, ale art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 33 alin. (1), art. 99 alin. (1) și alin. (7) teza întâi și art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 24 alin. (1) lit. f) și
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului,
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 33 alin. (1) și
art. 111 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ", excepție ridicată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistrița-Năsăud Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, astfel:
Dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului transpun în planul legii organice prevederile art. 123 alin. (5) din Constituție, astfel că nu se poate susține neconstituționalitatea acestora.
De asemenea, dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 122 alin. (2) din Constituție. În plus, se apreciază că motivarea autorului excepției se fundamentează pe o ipoteză de natură excepțională, urmărindu-se, în concret, modificarea textului legal criticat. Ca atare, excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Cât privește textele criticate din
Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , se arată că, urmare a republicării acesteia, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât conținutul normativ al acestora nu a mai fost preluat, de principiu, în forma republicată a legii, în sensul că procedura de validare a mandatelor de consilier local sau județean aparține, în prezent, instanței judecătorești. În legătură cu susținerile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (2) din lege față de prevederile art. 120-123 din Constituție, se arată că acestea sunt neîntemeiate. În plus, criticile referitoare la dreptul discreționar al prefectului de a interveni în organizarea și funcționarea consiliilor locale și județean au rămas, practic, fără obiect, deoarece această soluție legislativă nu se mai regăsește în forma republicată a
Legii nr. 215/2001 , iar prevederile art. 55 și ale art. 99 din aceasta, care preiau, parțial, conținutul legislativ al fostului art. 111 alin. (1) și (2), sunt în deplină concordanță cu principiile fundamentale ale administrației publice locale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.988/112/2006, Tribunalul Bistrița-Năsăud Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. f) și
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului,
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 33 alin. (1) și
art. 111 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția a fost ridicată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele:
Dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului încalcă prevederile constituționale ale art. 120 alin. (1), art. 122 și ale art. 123 alin. (4) și (5), texte cuprinse în cap. V, secțiunea a 2-a intitulată "Administrația publică locală". Textele criticate instituie un drept discreționar al prefectului de a promova acțiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative emise de autoritățile administrației publice autonome locale, inclusiv cele județene, iar în lipsa precizării unui termen limită până la care prefectul să poată promova astfel de acțiuni, sunt afectate atât stabilitatea raporturilor juridice născute în baza actelor susceptibile a fi atacate, cât și principiul autonomiei locale și al nesubordonării consiliilor județene față de prefect, consacrat prin textele constituționale invocate.
În ceea ce privește prevederile
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, autorul excepției consideră că acestea sunt neconstituționale sub aspectul momentului și al procedurii care duc la producerea de efecte juridice legate de constatarea încetării mandatului de consilier local sau județean înainte de termen, fiind contrare art. 120 alin. (1) și art. 122 din Legea fundamentală. Astfel, se arată că, în situația unor demisii multiple - cum este și cazul în speță -, exercitarea prerogativelor constituționale ale consiliului județean este periclitată, întrucât, până la prima ședință ordinară, când consiliul local sau județean va lua act de situația intervenită, acesta nu-și va putea îndeplini atribuțiile. Se creează astfel o deturnare a sensului autonomiei locale, nesiguranță și incertitudine juridică. În plus, dacă încetarea mandatului înainte de termen intervine chiar în timpul derulării unei ședințe extraordinare a consiliului local sau județean, aceasta fiind validată ulterior, în ședință ordinară, are loc o încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care interzice retroactivitatea legii civile.
Dispozițiile
art. 33 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
contravin prevederilor art. 52 din Constituție, deoarece extind în mod nejustificat sfera persoanelor care, potrivit textului constituțional invocat, pot avea calitatea de reclamant în cauzele de contencios administrativ. În opinia autorului excepției, pentru promovarea unei astfel de acțiuni nu este suficientă existența unui simplu "interes" al oricărei persoane, ci se impune, în primul rând, existența unei vătămări produse prin actul administrativ în cauză, iar vătămarea să vizeze drepturi subiective sau interese legitime, personale, directe și actuale ale reclamantului.
Prevederile
art. 111 alin. (2) din Legea nr. 215/2001
încalcă normele constituționale ale art. 120-123 referitoare la principiile autonomiei locale, al descentralizării și al deconcentrării serviciilor publice. În esență, se susține că este neconstituțional ca, prin ordin al prefectului reprezentant al administrației statale -, să se intervină în organizarea și funcționarea consiliilor locale și județene autorități ale administrației publice locale autonome, alese în mod democratic -, inclusiv în ce privește exercitarea unor atribuții legate de încetarea sau invalidarea mandatului de consilier local sau județean.
Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială și contencios administrativ, exprimându-și opinia în conformitate cu prevederile
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele legale criticate nu încalcă principiile reglementate prin art. 120-123 din Constituție și nici nu conferă un drept discreționar prefectului, atât timp cât acesta trebuie să respecte prevederile
art. 11 din Legea nr. 554/2004 , iar acțiunile sale sunt supuse controlului judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată următoarele:
Dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului reglementează posibilitatea prefectului de a ataca în contencios actele administrative ale autorităților publice, considerate ilegale, ceea ce reprezintă consecința atribuției prevăzute de lege pentru prefect de a verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale și județene, cu excepția actelor de gestiune, atribuție care, în lipsa dreptului la acțiune în contencios, ar fi lipsită de finalitate. Aceste dispoziții se completează în mod corespunzător cu prevederile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care prevăd în mod clar termenul în care prefectul poate ataca în contencios administrativ actele emise de către autoritățile publice locale pe care le consideră nelegale. Ca atare, se apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 120 alin. (1), art. 122 și ale art. 123 alin. (4) și (5) din Constituție, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, se arată că acestea nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea autorităților, care pot avea numai acele atribuții pe care legea le stabilește, și nu înfrâng nici principiile constituționale ale descentralizării și autonomiei locale. Totodată, art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat în motivarea excepției, nu are, în opinia Guvernului, incidență în cauză. Prin urmare, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 393/2004
este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 33 alin. (1) și ale
art. 111 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , inițial criticate, sunt în prezent abrogate, soluțiile legislative conținute de acestea nefiind preluate în forma republicată a legii. În consecință, se apreciază că această excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă, în conformitate cu
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 . În plus, menționează că, potrivit noilor reglementări legale, instanța de contencios administrativ este sesizată cu privire la cazurile de dizolvare a consiliului județean și se pronunță cu privire la dizolvarea acestuia, iar prefectul nu mai are, așadar, posibilitatea de a emite ordin de dizolvare a consiliului județean. Totodată, în temeiul
art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , hotărârea de validare sau de invalidare poate fi și în prezent atacată în fața instanței de contencios administrativ și de către "cei interesați", ceea ce reprezintă însăși expresia prevederilor art. 52 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică se exercită în condițiile și limitele stabilite prin lege organică.
Avocatul Poporului apreciază, mai întâi, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și ale
art. 111 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte,
art. 33 a fost abrogat prin Legea nr. 286/2006 , iar, pe de altă parte, soluțiile legislative pe care le conținea art. 111 alin. (1) nu au fost preluate în actul normativ abrogator sau modificator. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004 , precum și ale
art. 12 din Legea nr. 393/2004 , apreciază că este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu contravin principiilor constituționale ale descentralizării și autonomiei locale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulat prin încheierea instanței de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie:
Dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, modificate prin art. I pct. 17, respectiv pct. 23 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 181/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 24 mai 2006, care au următorul conținut:
- Art. 24 alin. (1) lit. f): "(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale: (...) f) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului."
- Art. 26: "În exercitarea atribuției cu privire la verificarea legalității actelor administrative ale consiliului județean, ale președintelui consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel puțin 10 zile înaintea introducerii acțiunii în contenciosul administrativ, va solicita autorităților care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia."
Dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:
Articolul 12
: "(1) În toate situațiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia consiliul local sau consiliul județean, după caz, adoptă în prima ședință ordinară, la propunerea primarului, respectiv a președintelui consiliului județean, o hotărâre prin care se ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză.
(2) Hotărârea va avea la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de primar și de secretarul comunei sau orașului, respectiv de președintele consiliului județean și de secretarul general al județului. Referatul va fi însoțit de actele justificative."
Dispozițiile art. 33 alin. (1) și ale
art. 111 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, au următorul conținut:
- Art. 33 alin. (1): "Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare."
- Art. 111 alin. (1) și (2): "(1) În cazul în care consiliul județean nu se întrunește timp de 6 luni consecutive sau nu a adoptat, în 3 ședințe ordinare consecutive, nicio hotărâre, precum și în situația în care numărul consilierilor se reduce sub două treimi și nu se poate completa prin supleanți, acesta se dizolvă de drept.
(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) se comunică de secretar prefectului care, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului și propune Guvernului organizarea de noi alegeri."
Cu privire la dispozițiile
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , este de observat că acestea au fost abrogate expres prin prevederile
art. I pct. 27 din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, fiind preluate cu un conținut juridic total diferit în art. 30 alin. (4) din lege. Cât privește dispozițiile art. 111 alin. (1), acestea au fost modificate prin
art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006 , iar conținutul lor de principiu se regăsește la
art. 99 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în următoarea redactare: "(1) Consiliul județean se dizolvă de drept în condițiile art. 55 alin. (1) sau prin referendum județean."
Textul art. 55 alin. (1) la care se face trimitere are următorul cuprins:
"(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situația în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți."
Reglementările cuprinse inițial în
art. 111 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , cu excepția ultimei teze, nu se mai regăsesc în substanța lor în forma modificată și republicată a legii, care în art. 99 alin. (2) stabilește o altă procedură de constatare a dizolvării de drept a consiliului județean. Ultima teză din art. 111 alin. (2), inițial criticat, se regăsește, ca și conținut juridic, în art. 99 alin. (7) teza întâi din lege în redactarea actuală, astfel: "(7) Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu județean se face de Guvern, la propunerea prefectului. (...)"
În motivarea excepției, autorul invocă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 52 care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 120-123, care consacră principiile de bază ale administrației publice locale, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, autoritățile comunale și orășenești, consiliul județean și prefectul.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului sunt criticate ca fiind contrare prevederilor art. 120 alin. (1), art. 122 și art. 123 alin. (4) și (5) din Constituție, întrucât, potrivit acestor texte legale, prefectul beneficiază de "un drept discreționar" de a promova acțiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative emise de autoritățile locale și județene, fiind astfel afectate atât stabilitatea raporturilor juridice ce decurg în mod firesc din acestea, cât și principiul autonomiei locale și al nesubordonării consiliilor județene față de prefect.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la problema de esență criticată și în cazul de față, respectiv dreptul legal al prefectului de a ataca în instanță actele administrative ale autorităților locale. Astfel, prin
Decizia nr. 314 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2 august 2005, Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 , constatând că acestea nu contravin principiilor constituționale invocate și în prezenta cauză.
Curtea constată că argumentele ce au stat la baza deciziei menționate sunt valabile și în cazul de față. Așadar, dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și ale
art. 26 din Legea nr. 340/2004
nu pot fi contrare principiilor constituționale care guvernează administrația publică locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora și o garanție a executării legilor. De altfel, Curtea reține că, potrivit
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004 , principala atribuție a prefectului ca reprezentant al Guvernului pe plan local este cea de garantare a respectării legii și a ordinii publice la nivel local. Tocmai pentru îndeplinirea acestei atribuții a fost necesară instituirea posibilității ca prefectul, cu cel puțin 10 zile înaintea sesizării instanței de contencios administrativ cu examinarea unui act administrativ considerat nelegal, să solicite, în prealabil și motivat, autorității administrative care a emis actul să îl reanalizeze în vederea modificării sau revocării acestuia.
Cât privește susținerea autorului excepției potrivit căreia
nu prevede în mod expres un termen limită până la care prefectul poate iniția astfel de acțiuni, Curtea reține că nu este întemeiată. Aceasta, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 26^1 alin. (6) din legea criticată, "dispozițiile prezentului articol referitoare la procedura de verificare a legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene se completează în mod corespunzător cu prevederile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ". Ca atare, nu se poate pretinde o lipsă de reglementare care să conducă, așa cum susține autorul excepției, la o destabilizare a raporturilor juridice din cadrul administrației publice locale.
II. Curtea reține că prevederile
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali sunt criticate sub aspectul momentului și al procedurii privind constatarea încetării mandatului de consilier local sau județean înainte de termen, autorul susținând contradicția textului legal față de art. 120 alin. (1) și art. 122 din Constituție.
Din analiza dispozițiilor legale atacate rezultă însă că acesta nu conține norme de natură a conduce la înfrângerea principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice. Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea fundamentală, "Consiliul județean este ales și funcționează în condițiile legii"; or, dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 393/2004
reglementează procedura constatării încetării mandatului de consilier local sau județean înainte de termen, ținându-se cont de toate etapele cronologice necesare și specifice acestui domeniu și fără a afecta funcționarea administrației publice locale în concordanță cu principiile constituționale invocate.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate față de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la principiul neretroactivității legii civile, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Aplicarea textului legal criticat chiar și în situația excepțională descrisă de autorul excepției, respectiv demisii multiple ale consilierilor locali sau județeni în timpul unei ședințe extraordinare, nu determină retroactivitatea legii nici măcar în această ipoteză, legea aplicându-se numai pentru viitor.
III. În ceea ce privește dispozițiile din
Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , criticate ca fiind neconstituționale, Curtea reține că, anterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, prevederile art. 33 alin. (1) din această lege au fost abrogate expres prin prevederile
art. I pct. 27 din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006. În actuala sa redactare,
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
are un conținut juridic total diferit, soluția legislativă cuprinsă anterior în acest articol nefiind preluată în forma modificată și republicată a legii. Prin urmare, în temeiul
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 33 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
O situație similară se remarcă și în cazul dispozițiilor
art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 215/2001 , dispoziții ce au fost însă modificate prin
art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006
și care în actuala redactare a legii nu mai conțin aceeași soluție juridică vizată de autorul excepției. Ca atare, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Cât privește dispozițiile art. 111 alin. (1), criticate în redactarea anterioară renumerotării și republicării
Legii nr. 215/2001 , Curtea constată că soluțiile de principiu conținute de acestea și vizate de autorul excepției au fost preluate, în esență, de dispozițiile art. 99 alin. (1) din aceeași lege. Totodată, Curtea observă însă că autorul excepției nu formulează nicio critică de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (1) - devenit art. 99 alin. (1) -, întrucât acesta nu contestă cazurile stabilite de lege de dizolvare de drept a consiliului județean, ci critică de fapt împrejurarea stabilită de alin. (2) al art. 111, prin care prefectul, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului și propune Guvernului organizarea de noi alegeri.
Ca atare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (1) - devenit în prezent
art. 99 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
- urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în lipsa formulării oricărei critici de neconstituționalitate a acestora.
După cum s-a arătat, dispozițiile
art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 215/2001
au fost modificate și nu mai conțin, în actuala redactare a legii, aceeași soluție de principiu, criticată de autorul excepției. Ceea ce s-a păstrat din conținutul
art. 111 alin. (2) în noua concepție a Legii nr. 215/2001 , republicată, este ultima teză a acestui articol, potrivit căreia prefectul propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Această soluție legislativă se regăsește în prezent în
art. 99 alin. (7) teza întâi din Legea nr. 215/2001 , republicată, potrivit căruia: "Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu județean se face de Guvern, la propunerea prefectului." Așadar, acesta este textul actual care, în opinia autorului excepției, contravine prevederilor art. 120-123 din Constituție, referitoare la principiile autonomiei locale, descentralizării și deconcentrării serviciilor publice.
Curtea constată că dispozițiile art. 99 alin. (7) teza întâi din lege nu încalcă însă, prin conținutul lor, normele fundamentale invocate, întrucât procedura comunicării de către prefect către Guvern, în urma constatării prin hotărâre judecătorească a dizolvării consiliului județean, nu afectează organizarea și funcționarea administrației publice locale în conformitate cu principiile constituționale amintite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. f) și
art. 26 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, ale
art. 12 din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, precum și ale
art. 99 alin. (7) teza întâi din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistrița -Năsăud - Secția comercială și contencios administrativ.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1), art. 99 alin. (1) și ale
art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe de judecată.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.