Decizia nr. 428/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție invocată de Albert Poch și Raula Poch în Dosarul nr. 6.222/2/2006 al Curții de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspund autorul excepției, Albert Poch, personal și reprezentat de avocat, cu delegație la dosar, precum și părțile Rodica Macry, Lavinia Burculeț, prin avocat, cu delegație la dosar, precum și Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin consilier juridic, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că la dosar au fost depuse memorii în susținerea admiterii excepției de neconstituționalitate, de către Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România și de către Federația Comunităților Evreiești din România. De asemenea, autorul excepției a depus note scrise în susținerea excepției.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției susține admiterea acesteia, arătând, în esență, că redactarea textului de lege criticat avantajează criminalii de război, fiind încălcate în acest mod legislația Uniunii Europene și celelalte tratate internaționale ce se referă la condamnarea criminalilor de război, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul părților Rodica Macry și Lavinia Burculeț solicită respingerea excepției, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Pe de altă parte, arată că

Legea nr. 10/2001

nu este aplicabilă în cauză.

Reprezentantul părții Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului solicită admiterea acesteia, invocând în principal aspecte legate de fondul cauzei și de modalitatea de preluare a imobilului de către stat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.222/2/2006, Curtea de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de contestatorii Albert Poch și Raula Poch într-o cauză având ca obiect judecarea unei cereri de constatare a nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, cerere întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001 .

În motivarea excepției autorii acesteia nu arată în ce constă neconstituționalitatea textului de lege criticat, formulând concluzii ce privesc fondul cauzei.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: [...]

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 - Accesul liber la justiție și în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea constată următoarele:

Scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, ce face obiectul excepției, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică. Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, "Soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile (așa cum este și cazul celor restituite în temeiul

Legii nr. 10/2001 ) este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută".

Mai mult, prevederile legale criticate, instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu contravin dispozițiilor art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern și art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1), dat fiind că persoanele îndreptățite la restituire au posibilitatea să se adreseze instanțelor de judecată și să conteste deciziile administrative de soluționare a cererii de restituire în natură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție invocată de Albert Poch și Raula Poch în Dosarul nr. 6.222/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007.