Decizia nr. 509/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.512/2006, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

contravin prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11), ale art. 20 alin. (1), ale art. 45, ale art. 53 și ale art. 135 alin. (2) lit. a). De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind prezumția de nevinovăție. Se arată, în acest sens, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituționale și convenționale invocate, deoarece "nivelul amenzilor reprezintă o piedică ce îngrădește libertatea comerțului", ducând "la blocarea activității economice a unui agent economic".

Tribunalul Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, critica de neconstituționalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu aspecte de neconstituționalitate.

Mai menționează că, prin

Decizia nr. 355/2006 , Curtea Constituțională a statuat că stabilirea contravenției de la art. 10 lit. b) și a sancțiunii corespunzătoare prevăzute la

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Cu același prilej s-a reținut că măsurile sancționatorii dispuse prin actul normativ criticat vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

sunt constituționale. În acest sens, arată că susținerile potrivit cărora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din Constituție nu pot fi reținute, deoarece prezumția de nevinovăție este proprie doar procesului penal.

Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanță față de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, se arată că acestea nu numai că nu le încalcă, ci, contrar afirmațiilor autorului excepției, dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Apreciază totodată că dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul conținut:

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...] b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.";

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d), astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, ale art. 45 privind libertatea comerțului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale vizează, în esență, maniera în care agentul constatator a respectat, în speță, procedura legală de aplicare a amenzii contravenționale, precum și modalitatea de stabilire în concret a acesteia. Ca atare, Curtea constată că susținerile autorului excepției se referă, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către organele abilitate și nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituționalitate, care să reflecte relația de contrarietate între textele de lege atacate și normele constituționale și convenționale invocate. Ele reprezintă, mai degrabă, motive specifice unei plângeri contravenționale formulate în fața instanței de judecată, astfel că nu pot fi reținute de către instanța de contencios constituțional.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, că dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, reținând, față de criticile referitoare la nivelul amenzii, "că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

În plus, autorul excepției susține încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituție și a art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate, reglementând unele contravenții în domeniul obligațiilor pe care operatorii economici le au în desfășurarea activității lor, precum și amenzile corespunzătoare, nu aduc atingere principiului constituțional al prezumției de nevinovăție. În temeiul

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , actele de constatare și sancționare a contravențiilor pot fi atacate în justiție, potrivit legislației privind regimul juridic al contravențiilor, contestația fiind soluționată în cadrul unui litigiu, cu citarea părților, acestea beneficiind de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democratică.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agențiilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.