Regulamentul din 8 iunie 2007

Comisia își desfășoară activitatea și poate lua hotărâri în prezența a cel puțin 5 dintre membrii săi.

Deciziile Comisiei sunt obligatorii pentru toți operatorii de produse supuse accizelor armonizate - persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate -, care desfășoară activitățile prevăzute la titlul VII "Accize și alte taxe speciale" din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pe teritoriul României.

II. Organizarea ședințelor de lucru ale Comisiei

Comisia se întrunește, de regulă, de două ori pe lună, pentru analiza situațiilor care impun luarea unei decizii.

Comisia va fi convocată de președintele sau vicepreședintele acesteia, inclusiv la propunerea direcției de specialitate cu atribuții de autorizare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor va pune la dispoziția membrilor Comisiei, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte, ordinea de zi și documentațiile aferente.

Documentația constă, în principal, în:

a) solicitări în vederea autorizării, susținute de actele necesare;

b) sesizări primite de la organele cu atribuții de control;

c) sesizări din partea operatorilor economici etc.

Întreaga documentație va fi prezentată în plenul Comisiei.

Fiecare documentație va fi prezentată printr-o notă care va cuprinde propunerea de soluționare formulată de direcția de specialitate din Ministerul Economiei și Finanțelor și va fi semnată de către directorul acesteia sau de înlocuitorul său, după caz.

Comisia va analiza fiecare documentație transmisă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament și a legislației în vigoare.

Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor sau Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declarații sau informații atât de la operatorii economici solicitanți, cât și de la alți operatori economici ori instituții ale statului.

Comisia va respinge orice solicitare de autorizare în situația în care nu sunt întrunite elementele de admitere a acesteia.

Deciziile vor fi luate de către Comisie cu votul majorității simple din numărul membrilor prezenți și vor fi validate prin semnarea de către toți membrii prezenți a procesului-verbal în care sunt menționate acestea.

Deciziile se semnează de către președintele sau de către vicepreședintele acesteia.

La ședințele Comisiei participă șeful serviciului de specialitate și un expert din cadrul aceluiași serviciu, care va consemna într-un registru de procese-verbale aspectele analizate și toate deciziile adoptate în cadrul ședinței.

La lucrările Comisiei vor fi invitați, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înființate, punctele de vedere exprimate de acești reprezentanți în cadrul lucrărilor Comisiei având caracter consultativ.

Reprezentanții asociațiilor profesionale sau patronale în domeniu participă la analiza cazurilor supuse dezbaterilor Comisiei, dar nu vor participa la luarea deciziei de către membrii Comisiei.

III. Deciziile Comisiei

Deciziile Comisiei sunt acte administrative emise numai în formă scrisă.

Deciziile cuprind următoarele elemente:

a) denumirea Comisiei;

b) data la care a fost emisă;

c) datele de identificare ale operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate;

d) obiectul actului administrativ;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele și semnătura președintelui sau vicepreședintelui Comisiei, după caz;

h) ștampila Comisiei;

i) posibilitatea de a fi contestată, calea de atac și termenul în care aceasta poate fi exercitată.

Decizia trebuie comunicată operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate căruia îi este destinată.

Comunicarea deciziei se realizează astfel:

a) prin prezentarea operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate sau a persoanei împuternicite de către acesta, după caz, la sediul autorității fiscale centrale ori teritoriale, după caz, și primirea actului administrativ de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ de către persoanele împuternicite de organele fiscale teritoriale, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau al persoanei împuternicite de către acesta, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ și confirmarea primirii acestuia, data comunicării fiind data confirmării primirii actului administrativ;

d) prin publicitate.

În cazul în care comunicarea deciziei nu a fost posibilă potrivit dispozițiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-c), se va recurge la comunicarea prin publicitate, prin afișarea la sediul organului fiscal teritorial de care aparține operatorul de produse accizabile supuse accizelor armonizate a unei copii a deciziei emise pe numele acestuia. Decizia se consideră comunicată în termen de 15 zile de la data afișării.

Împotriva deciziei Comisiei se poate formula plângere prealabilă în condițiile

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei Comisiei, în condițiile prezentului regulament, este calea administrativă de atac prin care se solicită autorității publice emitente reexaminarea deciziei.

Plângerea prealabilă se formulează în scris și va cuprinde:

a) datele de identificare ale contestatarului;

b) obiectul plângerii prealabile;

c) motivele de fapt și de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

Plângerea prealabilă se depune la Registratura generală a Ministerului Economiei și Finanțelor, în termenele prevăzute la

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul autorității fiscale, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, autorității fiscale centrale, respectiv direcției de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

În soluționarea plângerii prealabile, Comisia se pronunță prin decizie.

Decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Decizia de soluționare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.

Preambulul cuprinde: denumirea Comisiei, numele și prenumele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și obiectul cauzei.

Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea Comisiei în emiterea deciziei.

Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac și termenul în care aceasta poate fi exercitată.

Decizia se semnează de către președintele sau vicepreședintele Comisiei, după caz.

În soluționarea plângerii prealabile, Comisia va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii deciziei atacate. Analiza plângerii prealabile se face în raport cu susținerile formulate de contestatar, cu dispozițiile legale invocate de acesta și cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.

Comisia poate solicita, pentru lămurirea cauzei, punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din cadrul ministerelor sau al altor instituții și autorități.

Prin soluționarea plângerii prealabile nu se poate crea o situație mai grea contestatarului în propria cale de atac.

Contestatarul, intervenienții sau împuterniciții acestora pot să depună probe noi în susținerea cauzei.

Comisia se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.

În cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.

Dacă se constată neîndeplinirea unei condiții procedurale la învestirea Comisiei cu soluționarea plângerii prealabile, aceasta va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.

Decizia privind soluționarea plângerii prealabile se comunică contestatarului în formă scrisă, în condițiile prevăzute la art. 11.

Deciziile emise în soluționarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.