Decizia nr. 533/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 7.706/44/2005 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială, precum și din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, precum și partea Societatea Comercială "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galați, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 271 D/2007 la Dosarul nr. 247 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic.

Autorul excepției, precum și reprezentantul Societății Comerciale "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galați sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Expune, pe larg, motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond și depune concluzii scrise.

Reprezentantul Societății Comerciale "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galați solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 31 ianuarie 2007 și 12 februarie 2007, pronunțate în dosarele nr. 7.706/44/2005 și nr. 4.679/44/2006, Curtea de Apel Alba Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel" - S.A. din Galați, precum și de instanță din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 364 din Codul de procedură civilă încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale art. 125, art. 21, art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 124 alin. (2), deoarece "permit tribunalelor arbitrale să facă justiție, fără să fie instanțe judecătorești și fără să fie stabilite de lege, ci numai prin convenția părților, hotărârea arbitrală nefiind supusă controlului judecătoresc asupra tuturor aspectelor cauzei". Astfel, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă reprezintă "constituirea unei justiții paralele". În consecință, "instanța de judecată nu exercită un control de plină jurisdicție asupra cauzelor soluționate de tribunalele arbitrale. În felul acesta se împiedică accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, text care sancționează instituirea oricăror filtre pentru accesul la instanțele judecătorești".

De asemenea, instanța de judecată susține, în esență, că dispozițiile art. 364 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 126 alin. (1), "în măsura în care interzic ca acțiunea în anulare să privească toate aspectele de fapt și de drept ale conflictului soluționat printr-o hotărâre arbitrală, precum și în măsura în care interzic instanțelor judecătorești să fie sesizate ca instanțe de fond de către partea nemulțumită de hotărârea arbitrală".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că instanța arbitrală reprezintă o alternativă oferită părților la procedura dreptului comun, la care pot apela fără nici o restricție, arbitrajul fiind o opțiune, iar nu o obligație. Procedura arbitrajului lasă la latitudinea părților multe dintre aspectele procedurale și oferă o mai mare libertate decizională decât în cazul desfășurării procesului la instanțele judecătorești. Nu se poate pune deci problema încălcării drepturilor consacrate în Constituție, atât timp cât părțile sunt cele care decid prin convenția arbitrală cu privire la modalitatea de soluționare a litigiului.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. ale (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 364 din Codul de procedură civilă, conform cărora: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3;

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) privitoare la înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevede art. 341 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului. În cazul în care părțile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată.

Așa fiind, Curtea observă că incidența dispozițiilor legale criticate este subsecventă acordului de voință intervenit între părțile care au încheiat convenția arbitrală și care au optat pentru soluționarea litigiului de către un tribunal arbitral. Împrejurarea că autorul excepției a achiesat la soluționarea litigiului pe această cale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituție, precum și consecințele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii, și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale care nu permit înfăptuirea justiției decât prin instanțele judecătorești, Curtea constată că instanțele de arbitraj comercial nu întrunesc trăsăturile caracteristice instanțelor extraordinare, întrucât procedura urmată de acestea nu încalcă și nici nu restrânge drepturile procesuale ale părților prevăzute în Codul de procedură civilă și nici alte drepturi sau libertăți ale acestora. De asemenea, Curtea reține că însăși Constituția, în art. 146 lit. d), recunoaște existența instanțelor de arbitraj comercial, precizând că excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate și în fața acestor instanțe, pe lângă cele judecătorești.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea constată că în fața instanței arbitrale cauza dedusă judecății este analizată sub toate aspectele invocate de părți, accesul liber la justiție nefiind nicidecum împiedicat de vreme ce există posibilitatea promovării acțiunii în anulare care reprezintă o modalitate de control judiciar (și deci de acces la justiție) prevăzută de lege.

În sensul celor arătate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 7.706/44/2005 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială, precum și din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.