Decizia nr. 471/2007

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Paulescu și Valeria Paulescu în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepției Ioan Paulescu și Valeria Paulescu, asistați de avocat, cu împuternicire avocațială depusă în ședință, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorilor excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât președintele țării nu poate ordona nici procurorilor, nici funcționarilor publici să execute o hotărâre judecătorească.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile criticate au o formă sacramentală, ce reprezintă o formulă executorie, potrivit căreia, în numele președintelui țării funcția supremă în stat -, se execută hotărârile judecătorești, în condițiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 34.361/3/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 269 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ioan Paulescu și Valeria Paulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că președintele țării, ales prin vot universal, egal, direct și secret, nu poate ordona niciunei instituții din România, cu atât mai mult judecătorilor, procurorilor, organelor de executare sau organelor administrative, fără să încalce principiul separației puterilor în stat.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât se învestesc cu formulă executorie doar hotărârile judecătorești care au devenit irevocabile, fapt ce presupune că activitatea de judecată a luat sfârșit.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziția criticată prevede o formulă sacramentală care constă într-un ordin dat forței publice să execute o hotărâre judecătorească definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, fără nicio imixtiune din partea vreunei autorități. Totodată, această formulă este un ordin dat, în numele Președintelui României, organelor de executare, agenților administrativi și procurorilor, ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Cât privește pretinsa încălcare a art. 80 alin. (1) și (2) din Constituție, arată că formula executorie prevăzută de textul criticat nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor președintelui, ci apare ca o garanție a bunei funcționări a autorităților publice, președintele fiind un mediator în sens politic, iar nu în sens juridic.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, dispoziții care au următorul cuprins:

"Hotărârile judecătorești vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins:

«Noi, Președintele României»

(Aici urmează cuprinsul hotărârii).

«Dam împuternicire și ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenților forței publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condițiile legii. Spre credință, prezenta (hotărâre) s-a semnat de .......... (Urmează semnătura președintelui și a grefierului.)»

Hotărârea învestită se va da numai părții care a câștigat sau reprezentantului ei."

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 51, 52, 73, 80, 84, 100, 102, 124-126, 131-134, 148, 154 și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă consacră formula executorie a hotărârilor judecătorești, formulă ce reprezintă un ordin dat, în numele Președintelui României, organelor de executare să pună în executare hotărârea judecătorească, agenților forței publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire.

Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 269 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 80 din Constituție și la principiul separației puterilor în stat, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 163/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999. Cu acel prilej, Curtea a reținut că Președintele României dă structurilor menționate un ordin care are semnificația colaborării puterilor statului la aplicarea Constituției și a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituțional al separației puterilor în stat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele din decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere acestea, Curtea constată că nici celelalte prevederi din Constituție invocate de autorii excepției nu sunt încălcate prin reglementarea formulei executorii a hotărârilor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Paulescu și Valeria Paulescu în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2007.