Decizia nr. 524/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Cheng Xue Wen în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 148D/2007, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Chen Shuting în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 148D/2007 la Dosarul nr. 58D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Precizează că

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost abrogată expres prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, dar că soluția legislativă conținută de textul criticat a fost preluată ca principiu de noua reglementare la art. 26. Menționează că în domeniul reglementat de textul de lege criticat Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență a cărei modificare nu se justifică în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 decembrie 2006 și 2 noiembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 9.852/302/2006 și nr. 8.882/302/RF/2005, Judecătoria Sectorului 5 București, respectiv Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Cheng Xue Wen și, respectiv, Chen Shuting în cauze civile având ca obiect obținerea statutului de refugiat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut similar se susține, în esență, că redactarea

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

este imprecisă în ceea ce privește protejarea dreptului la respectarea vieții de familie ca o condiție de acordare a protecției umanitare. Arată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție, raportate la cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituie în sarcina statelor obligația de a se abține de la orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viața de familie, iar legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităților. Face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupșa împotriva României, 2006, și Boultif împotriva Elveției, 2001.

Judecătoria Sectorului 5 București și Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul precizează că prevederile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

au fost preluate de

art. 26 din Legea nr. 122/2006 , lege care a abrogat ordonanța menționată. Consideră că textul criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înțelese condițiile în funcție de care se poate acorda forma solicitată de protecție umanitară, fără să aducă atingere dreptului la viața de familie, garantat de Constituție.

Avocatul Poporului arată că, urmare a abrogării

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 26 din aceasta, dispozițiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Consideră că dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 122/2006

sunt constituționale. Apreciază în acest sens că nu este pertinentă invocarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituție, raportate la cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, referitoare la protecția umanitară condiționată.

La data sesizării Curții Constituționale, potrivit dispozițiilor

art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care a intrat în vigoare la 16 august 2006, prevederile art. 5 din ordonanță erau abrogate.

Ele au fost preluate, în esență, de

art. 26 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită "protecție subsidiară".

Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 - Protecția subsidiară din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, care au următorul conținut: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată, precum și prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ca și în prezenta cauză. Argumentele pe baza cărora Curtea Constituțională a respins criticile de neconstituționalitate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză cu atât mai mult cu cât în cazul de față se invocă și dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție, care reprezintă transpunerea la nivel național a prevederilor similare cuprinse în art. 8 din convenția amintită. Prin deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, nr. 841 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, și nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată.

În cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Nici invocarea în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate a anumitor cauze soluționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu constituie argumente în susținerea neconstituționalității textului de lege criticat. Jurisprudența invocată privește mai degrabă aplicarea legii criticate în spiritul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, aspectele legate de aplicarea legilor sunt de competența exclusivă a instanțelor judecătorești, neputând face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Cheng Xue Wen și Chen Shuting în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București și, respectiv, în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări

sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.