Legea nr. 172/1997

Secțiunea 1 Obiectul memorandumului de înțelegere

Prezentul memorandum de înțelegere stabilește condițiile pentru pregătirea Forțelor Armate Britanice în România.

Secțiunea 2 Definiții

În sensul prezentului memorandum de înțelegere, se definesc următorii termeni:

1. statul care trimite înseamnă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

2. statul care primește înseamnă România;

3. forta înseamnă personalul Forțelor Armate Britanice, care ia parte la pregătire în România, în cadrul prezentului memorandum de înțelegere, împreună cu personalul civil angajat de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția apatrizilor sau a persoanelor rezidente ori cu cetățenia statului care primește;

4. personalul român înseamnă militarii și personalul civil al Armatei României, desemnați sa sprijine pregătirea Forțelor Armate Britanice în cadrul prezentului memorandum de înțelegere.

5. echipament militar înseamnă armamentul individual și de grup, munitia (reală, de manevra și de marcare a focului), explozivii, mijloacele de lupta și de transport, aparatura tehnica și alte materiale pentru folosință militară.

Secțiunea 3 Programul pregătirii

1. Cererea pentru pregătirea unităților britanice va fi înaintată, în forma scrisă, ministerului apărării naționale al statului care primește, până la sfârșitul lunii iunie a anului care precede anul în care se va desfășura pregătirea. Aceasta cerere va cuprinde, în mod deosebit, date referitoare la perioada planificata și la locul de desfășurare, precum și la obiectivul și scopul pregătirii. Cererea va mai cuprinde date despre tipul echipamentului militar ce va fi folosit și despre efectele posibile ale folosirii acestuia asupra mediului înconjurător.

2. Pregătirea unităților militare britanice se va desfășura în conformitate cu programul stabilit de organele militare abilitate ale statului care trimite, în limitele obiectivului și scopurile acestei pregatiri, convenite prin aranjamente cu organele militare abilitate ale statului care primește, cu cel puțin 6 luni înaintea datei planificate de începere a pregătirii.

3. Pregătirea efectivelor militare britanice se va desfășura pe terenurile de instrucție, poligoanele de tragere și în cadrul unităților militare puse la dispoziție de către statul care primește.

4. Comandantul unității militare britanice va conduce pregătirea forței în limitele stabilite de prezentul memorandum de înțelegere.

Secțiunea 4 Statutul forței

1. Membrii forței vor respecta legile, organizarea militară și obiceiurile statului care primește și nu vor desfășura nici o activitate care contravine prezentului memorandum de înțelegere, în mod deosebit activități comerciale sau politice pe teritoriul statului care primește.

2. Fără a aduce prejudicii prevederilor paragrafului 1 al prezentei secțiuni, membrii forței, în orice moment al prezentei lor pe teritoriul statului care primește, vor rămâne sub comanda și controlul esaloanelor superioare ale forței, vor respecta acele legi și reglementări ale statului care trimite, care sunt aplicabile acestora.

Secțiunea 5 Jurisdicția penală și disciplinară

În concordanta cu prevederile Acordului dintre statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO/SOFA, pe care România le aplica în baza

Legii nr. 23/1996

pentru ratificarea Acordului dintre statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord și celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul forțelor lor și a Protocolului adițional, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, se vor aplica următoarele:

1. a) Autoritățile militare ale statului care trimite vor avea dreptul sa exercite, în cadrul statului care primește, jurisdicția penală și disciplinară care le este conferita de legea statului care trimite, în privinta membrilor forței.

b) Autoritățile statului care primește vor exercita jurisdicția penală și disciplinară asupra membrilor forței, în ceea ce privește infracțiunile comise pe teritoriul statului care primește și incriminate de legea acestui stat.

2. a) Autoritățile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de a exercita jurisdicția exclusiva asupra membrilor forței, în ceea ce privește infracțiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, ce pot fi incriminate de legea statului care trimite, dar nu și de legea statului care primește.

b) Autoritățile statului care primește vor avea dreptul de a exercita jurisdicția exclusiva asupra membrilor forței, în ceea ce privește infracțiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu și de legea statului care trimite.

c) Pentru scopurile prezentului paragraf și ale paragrafului 3 ale prezentei secțiuni, o infracțiune împotriva securității statului va include:

(i) trădarea de patrie;

(îi) sabotajul, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apărarea naționala a acestui stat.

3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicția este concurent, se vor aplica următoarele reguli:

a) Autoritățile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicției asupra unui membru al forței, în ceea ce privește:

(i) infracțiunile îndreptate numai împotriva proprietății sau securității acestui stat sau infracțiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietății unui alt membru al forței;

(îi) infracțiunile care decurg din orice fapta sau omisiune produsă în îndeplinirea îndatoririlor oficiale.

b) În cazul oricărei alte infracțiuni decât cele prezentate în paragraful 3 a) al acestei secțiuni, autoritățile statului care primește vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicția.

c) Dacă statul care are dreptul prioritar decide sa nu își exercite jurisdicția, acesta va informa autoritățile celuilalt stat, de îndată ce va fi posibil.

Autoritățile statului care are dreptul prioritar de jurisdicție vor lua în considerare, cu bunavointa, cererea de renunțare la acest drept, formulată de autoritățile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat considera ca o astfel de renunțare este de importanța deosebită.

4. Prevederile paragrafelor 1-3 ale prezentei secțiuni nu vor implica nici un drept, pentru autoritățile militare ale statului care trimite, de a-și exercită jurisdicția asupra persoanelor care sunt cetățeni ai statului care primește sau rezidenți permanenți ai acestui stat, în afară cazului când aceștia sunt membri ai forței.

5. a) Autoritățile statului care trimite și ale statului care primește își vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor forței pe teritoriul statului care primește și pentru predarea lor autorității care urmează să-și exercite jurisdicția în conformitate cu prevederile de mai sus.

b) Autoritățile statului care primește vor notifica prompt autorităților militare ale statului care trimite despre arestarea oricărui membru al forței.

c) În cazul în care statul care primește urmează să-și exercite jurisdicția asupra unui membru al forței, conform paragrafelor 1-3 ale prezentei secțiuni, acesta urmează sa rămână în custodia statului care trimite, până în momentul în care va fi pus sub acuzație de statul care primește.

6. a) Autoritățile statului care trimite și ale statului care primește își vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infracțiuni, precum și în strângerea și administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea și, atunci când este cazul, în predarea obiectelor având legătură cu infracțiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi facuta cu condiția înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le preda.

b) Autoritățile statului care trimite și ale statului care primește își vor notifica reciproc decizia luată, în toate cazurile în care exista drepturi concurente de a exercita jurisdicția.

7. Autoritățile statului care primește vor examina, cu bunavointa, orice cerere de sprijin din partea autorităților statului care trimite, privind executarea unei pedepse cu închisoarea, decisa de autoritățile statului care trimite, în conformitate cu prevederile acestei secțiuni, pe teritoriul statului care primește.

8. Atunci când un acuzat a fost judecat, în conformitate cu prevederile acestei secțiuni, de către autoritățile statului care primește sau ale statului care trimite, și a fost achitat sau a fost condamnat și își executa sau și-a executat pedeapsa sau a fost gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou, de către autoritățile celuilalt stat, pentru aceeași infracțiune pe același teritoriu. Cu toate acestea, nimic din acest paragraf nu va împiedica autoritățile militare ale statului care trimite sa judece pe un membru al forței, pentru orice încălcare a regulilor de disciplina decurgând dintr-o acțiune sau omisiune care a constituit o infracțiune pentru care el a fost judecat de către autoritățile statului care primește.

9. Ori de câte ori un membru al forței este pus sub urmărire penală sub jurisdicția statului care primește, el va avea dreptul:

a) la o judecata prompta și rapida;

b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzatia sau de acuzatiile concrete care i se aduc;

c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuza;

d) ca martorii, care pot depune în favoarea sa, să fie constransi să se prezinte în instanța, dacă aceștia se afla sub jurisdicția statului care primește;

e) să aibă un apărător desemnat de el sau un apărător care să-i acorde asistența gratuita, în condițiile legale existente la acea data în statul care primește;

f) dacă el considera necesar, sa beneficieze de serviciile unui translator competent; și

g) sa comunice cu reprezentantul autorităților statului care trimite și, când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.

10. În cazul în care, în conformitate cu prevederile acestei secțiuni, statul care primește are dreptul de a-și exercită jurisdicția asupra unui membru al forței, aceasta jurisdicție va fi exercitată în cadrul sistemului de drept comun, aplicabil civililor statului care primește, și nu va fi exercitat în cadrul sistemului justiției penale, aplicabil membrilor forțelor armate ale statului care primește.

Secțiunea 6 Funcțiile polițienești

1. Autoritățile statului care trimite vor avea dreptul de a exercita funcții polițienești asupra membrilor forței. Aceste funcții pot fi preluate de membrii forței, stabiliți de autoritățile statului care trimite pentru a le îndeplini, și care vor fi denumiți, în continuare, poliție militară.

2. Poliția militară a statului care trimite va avea dreptul sa exercite funcțiile polițienești descrise în paragraful 1 al acestei secțiuni, oriunde pe teritoriul statului care primește, unde se afla membrii forței, în terenurile de instrucție sau în altă parte.

Autoritățile statului care trimite și cele ale statului care primește vor colabora strâns în privinta modului în care funcțiile polițienești vor fi exercitate.

3. În exercitarea funcțiilor polițienești prevăzute în paragrafele 1 și 2 ale prezentei secțiuni, poliția militară poate lua toate măsurile adecvate pentru a menține ordinea, disciplina și securitatea în rândul membrilor forței.

4. Poliția militară, în conformitate cu aranjamentele convenite, decurgând din prevederile secțiunii a 3-a paragraful 2 al prezentului memorandum de înțelegere, va avea dreptul sa întreprindă măsuri adecvate de protejare a persoanei și bunurilor membrilor forței, precum și a proprietății aparținând statului care trimite, și care au fost aduse pe teritoriul statului care primește, în scopuri legate de prezentul memorandum de înțelegere. Autoritățile statului care trimite și cele ale statului care primește vor colabora strâns în legătură cu modul în care acest drept este exercitat.

5. Poliția militară și organele de ordine publică ale ministerului de interne al statului care primește sunt, de asemenea, autorizate sa îndeplinească funcții polițienești, referitoare la forta, potrivit aranjamentelor convenite în prealabil.

6. Dacă cetățenii români sunt prinsi în flagrant într-o acțiune împotriva membrilor sau echipamentului militar al forței și sunt reținuți de poliția militară a forței, aceștia vor fi transferati, fără întârziere, autorităților statului care primește.

Secțiunea 7 Trecerea frontierei naționale

1. Membrii forței vor fi scutiți de îndeplinirea cerințelor referitoare la vize și controlul imigratiei, la intrarea sau ieșirea în și de pe teritoriul statului care primește, în conformitate cu art. III al NATO/SOFA.

2. La trecerea frontierei și pe timpul șederii pe teritoriul statului care primește, membrilor forței li se cere să aibă asupra lor un pasaport valabil și un act personal de identitate, emis de statul care trimite, care să cuprindă numele și prenumele, data nașterii, gradul, numărul de înmatriculare pe care orice membru al forței îl are, funcția și o fotografie. Actul de identitate sau pasaportul trebuie prezentat la cererea organelor autorizate ale statului care primește.

3. Membrii forței vor fi exceptați de la reglementările statului care primește, referitoare la înregistrarea și controlul străinilor. Membrii forței nu pot obține dreptul de rezidență permanenta în statul care primește.

4. Echipamentul militar și celelalte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primește, în scopuri conexe pregătirii membrilor forței, trebuie declarate autorităților abilitate ale statului care primește cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor de sosire planificate. O astfel de declarație va conține o definire a tipurilor și cantităților de armament, muniții, tehnica militară și alte materiale, datele de sosire și de plecare, planificate conform aranjamentelor convenite.

5. Echipamentul militar și alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primește, în scopuri conexe cu pregătirea membrilor forței, vor fi scutite de orice formă de vama sau taxa, la intrarea sau ieșirea în și de pe teritoriul statului care primește.

6. Bunurile personale, în cantități rezonabile și numai pentru uz personal, aduse/scoase pe/de pe teritoriul statului care primește, de către membrii forței, vor fi scutite de orice formă de vama sau taxa.

7. Echipamentul militar și alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primește, care nu au fost folosite pe perioada pregătirii, trebuie scoase de pe teritoriul statului care primește, pe durata perioadei specificate în paragraful 4 al acestei secțiuni, nu mai târziu de 30 de zile de la ultima zi de pregătire.

8. Echipamentul militar care nu a fost scos conform paragrafului anterior va fi supus plăților, taxelor și costurilor conform legislației statului care primește. Face excepție de la prevederile acestui paragraf echipamentul militar transferat statului care primește.

Secțiunea 8 Taxele

Membrii forței vor fi exceptați, în statul care primește, de la orice formă de taxa pe salariu și alte venituri primite ca membri ai forței sau pe bunurile mobile aflate în proprietate, a căror prezenta în statul care primește se datorează în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor în conformitate cu prezentul memorandum de înțelegere.

Secțiunea 9 Asistența medicală și stomatologica

1. Dacă forta nu dispune de facilități medicale ori stomatologice corespunzătoare, membrii acesteia vor beneficia de asistența medicală și stomatologica, asigurata de autoritățile militare ale statului care primește, inclusiv de spitalizare, în aceleași condiții cu personalul similar al statului care primește.

2. Dacă un membru al forței trebuie transportat la o clinica medicală sau stomatologica, iar statul care trimite nu dispune de mijloace de transport, statul care primește, la cererea statului care trimite, va asigura mijlocul de transport necesar.

3. Statul care trimite va rambursa statului care primește toate cheltuielile efectuate în legătură cu prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestei secțiuni.

Secțiunea 10 Uniforma, armamentul și munitia

1. Membrii forței vor purta, de regula, uniforma lor naționala. Unitățile și formațiunile constituite ale forței vor purta uniforma la trecerea frontierei statului care primește.

2. Pe timpul cat se afla pe terenul de instrucție, precum și pe timpul tranzitarii de la frontiera de stat la terenul de instrucție, membrii forței au dreptul să dețină asupra lor și sa transporte armament, munitie și explozivi, în condițiile în care sunt autorizați prin reglementări proprii și în concordanta cu aranjamentele convenite. Autoritățile statului care trimite vor lua în considerare în mod favorabil solicitarile statului care primește, legate de aceasta problema.

Secțiunea 11 Siguranța în poligoane

Forta va respecta regulile referitoare la trageri, ale statului care primește.

Comandantul forței răspunde de respectarea acestor reguli și este obligat să-și informeze subordonatii asupra lor.

Secțiunea 12 Regimul autovehiculelor

1. În conformitate cu paragraful 2 al acestei secțiuni, membrii forței vor avea dreptul sa conducă vehiculele militare ale statului care trimite și sa conducă vehicule proprietate personală, inclusiv vehicule închiriate, pe teritoriul statului care primește, pentru îndeplinirea atribuțiilor lor pe durata pregătirii.

2. Statul care primește va considera valabil, fără alt test sau taxa, orice permis de conducere emis unui membru al forței de către statul care trimite.

3. Statul care trimite își va asigura propriile vehicule militare ce vor fi prezente pe teritoriul statului care primește.

4. Legea statului care primește, referitoare la asigurarea autovehiculelor particulare, se va aplica pentru folosirea de către un membru al forței a autovehiculelor proprietate personală, inclusiv a celor închiriate pe teritoriul statului care primește.

5. Vehiculele militare ale forței și vehiculele menționate în paragraful 4 al acestei secțiuni vor respecta reglementările privind deplasarea vehiculelor militare ale statului care primește.

6. Transportul rutier, feroviar, aerian și naval al forței pe teritoriul statului care primește, inclusiv al echipamentului militar, în scopurile prezentului memorandum de înțelegere, se va desfășura în conformitate cu acordurile internaționale la care ambele state sunt părți.

Secțiunea 13 Reclamații

1. Statul care trimite și statul care primește vor renunța la orice reclamație, unul împotriva celuilalt, în cazul unei daune provocate, ca stat, prin decesul sau ranirea unui militar ori a unui salariat civil, folosit de armata, dacă decesul sau ranirea a fost provocată de un militar al armatei celuilalt stat sau de un salariat civil al acelui stat, care însoțește armata, dacă militarul sau civilul acționa pentru îndeplinirea atribuțiilor lui, legate de pregătirea membrilor forței. Dacă, în condițiile de mai sus, se provoacă pagube proprietăților statului care primește ori celor ale statului care trimite, sau mediului înconjurător al statului care primește, orice reclamație va fi înaintată în forma prezentată în secțiunea a 16-a.

2. Statul care primește va prelua, adjudeca și rezolva, în concordanta cu legile proprii, reclamațiile unei a treia părți (altele decât reclamațiile contractuale și cele pentru care se aplică paragraful 4 al acestei secțiuni), provocate de acțiuni sau omisiuni ale membrilor forței, în îndeplinirea sarcinilor oficiale, sau de oricare alta acțiune, omisiune sau eveniment, pentru care statul care trimite răspunde legal pentru provocare de deces, ranire ori pagube pe teritoriul statului care primește. În sensul acestui paragraf, o a treia parte nu va fi statul care trimite, statul care primește sau alt membru al forței. Un membru al forței nu va fi subiect al vreunei proceduri de impunere a vreunei sentințe împotriva sa, în statul care primește, în cazuri provocate de executarea atribuțiilor sale oficiale.

3. Reclamațiile apărute în legătură cu prevederile paragrafului 2 al acestei secțiuni vor fi aduse la cunoștința autorităților statului care trimite, imediat după primire, de către autoritățile statului care primește. Statul care primește nu va accepta rezolvarea finala a acestor reclamații, fără a se consulta în prealabil cu statul care trimite. Orice diferende în legătură cu răspunderea legală și mărirea compensațiilor vor fi rezolvate în modul stabilit în secțiunea a 16-a.

4. Fără a prejudicia competența tribunalului statului care primește, intentarea unei acțiuni împotriva unui membru al forței, în cazul unor reclamații apărute în urma unor acțiuni deturnate de la scopurile activității sau a unor omisiuni, în statul care primește, dar nu pe timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, autoritățile statului care trimite pot oferi o plata ex gratia pentru a închide cazul.

Secțiunea 14 Proceduri de notificare a pagubelor

1. Dacă un membru al forței este rănit sau decedează, în condiții în care ranirea sau decesul nu este evident imediat pentru autoritățile statului care trimite, autoritățile statului care primește vor notifica acest caz, fără întârziere, atasatului apărării al statului care trimite.

2. Autoritățile statului care trimite și ale statului care primește își vor transmite unele altora, imediat, un raport asupra oricărui accident soldat cu ranirea sau decesul oricărui membru al forței. Autoritățile statului care trimite și ale statului care primește își vor transmite, de asemenea, unele altora, cat mai repede posibil, copii de pe rapoartele privind accidentele militare și declarațiile martorilor, referitoare la asemenea accidente, și vor coopera în elaborarea și finalizarea rapoartelor menționate.

Secțiunea 15 Aspecte financiare

Plata pentru pregătirea forței în statul care primește va fi în sarcina statului care trimite. Statul care primește și statul care trimite vor conveni asupra aspectelor financiare, pentru fiecare perioada de pregătire în parte.

Secțiunea 16 Soluționarea diferendelor

Orice diferend de interpretare sau de aplicare a prezentului memorandum de înțelegere va fi rezolvat prin consultări directe între statul care trimite și statul care primește.

Secțiunea 17 Durata, expirare și amendamente

1. Prezentul memorandum de înțelegere va fi ratificat în conformitate cu legile statului care trimite și ale statului care primește.

2. Fiecare stat poate aduce oricând amendamente prezentului memorandum de înțelegere. Amendamentele sunt parte integrantă a prezentului memorandum de înțelegere și vor intra în vigoare conform paragrafului 4 al prezentei secțiuni.

3. Prezentul memorandum de înțelegere se încheie pe o perioadă nedeterminată, până când unul dintre state va notifica, în scris, pe canale diplomatice, cu cel puțin 6 (șase) luni înainte de încetarea valabilității, intenția sa de a-l denunta.

4. Prezentul memorandum de înțelegere va intra în vigoare la data ultimei notificări transmise pe canale diplomatice, prin care statul care primește și statul care trimite se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne cu privire la intrarea în vigoare a memorandumului de înțelegere.

Semnat la București la 29 iulie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Gheorghe Tinca,

ministrul apărării naționale

Pentru Guvernul Regatului

Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord,

Michael Portillo,

secretar de stat pentru apărare

-----------------