Legea nr. 183/1997

Articolul 1

1. În cazul în care o persoană care locuiește în mod obișnuit pe teritoriul unei părți contractante va comite o infracțiune rutiera pe teritoriul unei alte părți contractante, statul pe teritoriul căruia s-a comis infracțiunea va putea sau, dacă legea sa interna o impune, va trebui să solicite statului de reședința să efectueze urmărirea, dacă nu o va face el însuși sau dacă, efectuand-o el însuși, va aprecia ca este imposibil sa o continue până la decizia definitivă sau executarea integrală a sancțiunii.

2. Atunci când o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă, devenită executorie după ce autorul infracțiunii și-a susținut apărarea, a fost pronunțată în statul comiterii infracțiunii, acest stat va putea solicita statului de reședința sa procedeze la executarea acestei hotărâri sau a acelei decizii.

3. Statul de reședința va da curs cererii de efectuare a urmăririi sau de executare în condițiile stabilite mai jos. Totuși executarea deciziilor luate în lipsa nu va fi obligatorie.

Articolul 2

1. Infracțiunea rutiera care va reprezenta motivul cererii de urmărire sau de executare prevăzută în art. 1 va trebui să fie pedepsita atât de legea statului în care a fost comisă infracțiunea, cat și de legea statului de reședința.

2. În scopurile efectuării urmăririi sau executării hotărârii va fi aplicabil dreptul statului de reședința, cu precizarea ca se va tine seama numai de regulile de circulație în vigoare de la locul comiterii infracțiunii.

Articolul 3

La solicitarea statului în care a fost comisă infracțiunea, autoritățile statului de reședința vor fi competente pentru efectuarea urmăririi infracțiunilor rutiere comise pe teritoriul statului solicitant.

Articolul 4

Autoritățile competente ale statului de reședința vor examina cererea de urmărire care le-a fost adresată în conformitate cu art. 1 și 2. Ele vor determina, potrivit propriei lor legislații, modul de soluționare a cererii.

Articolul 5

1. Dacă statul în care a fost comisă infracțiunea va adresa cererea de urmărire prevăzută la art. 1, el nu va mai putea sa-l urmărească pe autorul infracțiunii și nici să execute o decizie pronunțată împotriva acestuia din urma.

2. El va putea relua urmărirea sau executarea:

a) dacă statul de reședința nu face cunoscut statului în care s-a comis infracțiunea ca el nu a luat măsuri pentru executarea cererii;

b) dacă, pentru motive de care a luat cunoștința ulterior cererii, va notifica statului de reședința retragerea cererii sale înainte de începerea dezbaterilor judiciare în prima instanța sau înaintea pronunțării unei decizii administrative în statul de reședința.

Articolul 6

1. Cererea de urmărire va menționa data la care aceasta procedura a fost solicitată de autoritatea competentă.

În statul în care s-a comis infracțiunea, prescripția dreptului la acțiune va fi întreruptă la această dată. Termenul acestei prescripții va reîncepe să curgă în întregime, începând cu data notificării prin care se precizează că nu se va da curs cererii sau ca se retrage cererea prevăzută la art. 5 paragraful 2 alin. a) și b) și cel mai târziu în termen de 6 luni de la data cererii de urmărire.

2. Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în statul de reședința va curge de la data primirii cererii de urmărire.

Dacă în acest stat este necesară o plângere a victimei pentru exercitarea urmăririi, termenul pentru depunerea acestei plângeri va începe să curgă de la data primirii cererii de urmărire.

Articolul 7

Documentele întocmite de autoritățile judiciare și administrative ale statului în care s-a comis infracțiunea vor avea aceeași valoare juridică în statul de reședința ca și cele întocmite de autoritățile acestui din urma stat și invers.

Articolul 8

Autoritățile statului de reședința vor fi competente să execute, la cererea statului în care s-a comis infracțiunea, deciziile prevăzute la art. 1 paragraful 2. Executarea deciziilor va avea loc conform legii statului de reședința, după verificarea autenticității cererii și a conformitatii sale cu condițiile fixate prin prezenta convenție. Statul de reședința va fi competent în materie de eliberare condiționată. Dreptul de grațiere va putea fi exercitat atât de statul de reședința, cat și de cel în care a fost comisă infracțiunea.

Articolul 9

1. Executarea hotărârii nu va avea loc în statul de reședința:

a) dacă autorul infracțiunii face obiectul unei decizii definitive în acest stat pentru aceleași fapte;

b) dacă prescripția pedepsei este împlinită potrivit legii statului unde s-a comis infracțiunea sau legii statului de reședința;

c) dacă autorul infracțiunii beneficiază de amnistie sau de grațiere în statul de reședința sau în statul în care s-a comis infracțiunea.

2. Statul de reședința va putea refuza punerea în executare a hotărârii:

a) dacă autoritățile competente ale acestui stat au decis sa nu efectueze urmărirea sau sa pună capăt urmăririi pe care ele au efectuat-o pentru aceleași fapte;

b) dacă faptele care au determinat condamnarea fac obiectul urmăririi în acest stat;

c) în măsura în care acest stat considera aceasta executare de natura a aduce atingere principiilor fundamentale ale ordinii sale juridice sau ca fiind incompatibilă cu principiile care guvernează aplicarea dreptului sau penal, în special dacă, datorită vârstei sale, autorul infracțiunii n-ar putea fi condamnat în acest stat.

Articolul 10

Când cererea prevăzută la art. 1 paragraful 2 va avea ca obiect executarea unei pedepse, alta decât amenda, statul de reședința va înlocui, dacă va fi cazul, pedeapsa data în statul în care s-a comis infracțiunea cu pedeapsa prevăzută de legea statului de reședința pentru o infracțiune analoagă.

Aceasta pedeapsa va corespunde, în măsura posibilului, în privinta naturii sale, celei stabilite prin decizia ce urmează a fi executată. Ea nu va putea depăși nici maximul prevăzut de legea statului de reședința și nici nu va putea agrava prin natura sau durata sa pedeapsa pronunțată în statul în care a fost comisă infracțiunea.

Stabilind sancțiunea, autoritățile competente ale statului de reședința vor putea lua în considerare în aceeași măsura și modalitățile obișnuite de executare a pedepsei în acest stat.

Articolul 11

Când cererea de executare va avea ca obiect plata unei amenzi, statul de reședința va proceda la încasarea acesteia în condițiile prevăzute de legea sa, până la concurenta maximului stabilit de această lege pentru o infracțiune analoagă sau, în lipsa maximului legal, până la concurenta sumei impuse în mod obișnuit ca amenda în statul de reședința pentru o asemenea infracțiune.

Articolul 12

În caz de neplata a amenzii, statul de reședința va aplica, la cererea statului în care s-a comis infracțiunea, măsurile de constrângere sau de înlocuire prevăzute de legislația sa.

Statul de reședința nu va putea executa o măsura de constrângere sau de înlocuire stabilită printr-o decizie pronunțată în statul în care s-a comis infracțiunea și care presupune o privare de libertate decât dacă statul în care s-a comis infracțiunea o cere în mod expres.

Articolul 13

Statul în care s-a comis infracțiunea nu va mai putea aplica niciuna dintre măsurile de executare solicitate, exceptând cazurile în care i-a fost notificat un refuz sau o imposibilitate de executare a hotărârii de către statul de reședința.

Articolul 14

1. Cererile prevăzute la art. 1 din prezenta convenție vor fi formulate în scris.

2. Cererea de urmărire va fi însoțită de original sau de o copie autentificată de pe toate procesele-verbale, de pe schite, fotografii și de pe alte documente ce privesc instrucțiunea, ca și de o copie de pe dispozițiile legale aplicabile în speta în statul în care s-a comis infracțiunea. Copiile de pe cazierul judiciar, dispozițiile legale referitoare la prescripție, actele care au întrerupt-o ca și prezentarea faptelor care au întrerupt prescripția vor fi, de asemenea, anexate.

3. Cererea de executare va fi însoțită de originalul sau de o copie autentificată de pe decizia al carei caracter executoriu va fi certificat în formele prevăzute prin legea statului în care s-a comis infracțiunea. Dacă decizia ce urmează a fi executată înlocuiește o alta, fără a reproduce expunerea faptelor, va fi anexată o copie autentificată de pe decizia care conține aceasta expunere a faptelor.

Articolul 15

1. Cererea va fi adresată de către ministerul justiției al statului în care s-a comis infracțiunea ministerului justiției al statului de reședința. Răspunsul va fi trimis pe aceeași cale.

2. Comunicările necesare aplicării prezentei convenții vor fi transmise fie prin modalitatea indicată la paragraful 1 al prezentului articol, fie direct între autoritățile părților contractante.

3. În caz de urgenta, comunicările menționate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea fi transmise prin intermediul Organizației Internaționale de Poliție Criminală (INTERPOL).

4. Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscut ca intenționează să facă derogare de la regulile de transmitere prevăzute la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol.

Articolul 16

Dacă statul de reședința apreciază ca informațiile furnizate de către statul în care s-a comis infracțiunea sunt insuficiente pentru a-i permite aplicarea prezentei convenții, acest stat va solicita completarea informațiilor necesare. El va putea fixa un termen pentru obținerea acestor informații.

Articolul 17

Părțile contractante vor extinde asistența judiciară, pe care și-o acorda în materie penală, asupra măsurilor necesare executării prezentei convenții, în special în ceea ce privește transmiterea actelor întocmite de autoritatea administrativă și notificarea unui ordin de plată, aceasta ultima măsura nefiind considerată ca o măsura de executare.

Articolul 18

Statul de reședința va informa fără întârziere statul în care a fost comisă infracțiunea în legătură cu modul de soluționare a cererii de urmărire sau de executare. El îi va întocmi, în ambele cazuri, un document certificând executarea pedepsei și, în plus, în cazul urmăririi, o copie autentificată de pe decizia definitivă.

Articolul 19

1. Traducerea cererilor de urmărire și executare și a pieselor anexate, ca și cea a oricăror alte documente referitoare la aplicarea prezentei convenții, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol, nu va fi solicitată.

2. Fiecare parte contractantă va putea, la data semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să-și rezerve dreptul de a solicita ca cererile și piesele anexe să-i fie adresate însoțite fie de o traducere în propria limba, fie de o traducere într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau într-una dintre limbile pe care le va indica. Celelalte părți contractante vor putea invoca lipsa de reciprocitate.

3. Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la traducerea cererilor și a pieselor anexe, conținute în acordurile sau în angajamentele în vigoare ori care vor interveni între doua sau mai multe părți contractante.

Articolul 20

Piesele și documentele transmise în aplicarea prezentei convenții vor fi scutite de orice formalitate de legalizare.

Articolul 21

Sumele încasate ca amenzi în baza cererilor de urmărire sau executare vor deveni proprietatea statului de reședința, care va dispune de ele după cum va voi.

Articolul 22

Statul de reședința va fi competent sa încaseze, la cererea statului în care s-a comis infracțiunea, sumele reprezentând cheltuielile de urmărire și de judecată suportate de acest stat.

Dacă va incasa aceste sume, acest stat nu va fi obligat sa restituie statului în care s-a comis infracțiunea decât onorariile experților.

Articolul 23

Cheltuielile de urmărire și de executare, suportate de statul de reședința, nu vor fi restituite.

Articolul 24

În scopurile prezentei convenții:

a) expresia infracțiune rutiera desemnează orice infracțiune prevăzută în lista intitulata "Fondul comun de infracțiuni rutiere", anexată la prezenta convenție;

b) expresia statul în care s-a comis infracțiunea desemnează statul parte la prezenta convenție, pe teritoriul căruia a fost comisă o infracțiune rutiera;

c) expresia statul de reședința desemnează statul parte la prezenta convenție în care locuiește în mod obișnuit autorul unei infracțiuni rutiere;

d) expresia reguli de circulație desemnează orice reglementare ce privește unul dintre obiectele menționate la pct. 4-7 din anexa nr. I la prezenta convenție, intitulata "Fondul comun de infracțiuni rutiere";

e) expresia hotărâre se aplică deciziilor pronunțate de autoritățile judiciare, inclusiv ordonanțelor penale și amenzilor de împăcare;

f) expresia decizie administrativă desemnează deciziile pronunțate în anumite state de către autoritățile administrative abilitate sa pronunțe pedepsele prevăzute de lege pentru reprimarea infracțiunilor rutiere.

Articolul 25

1. Anexa nr. I la prezenta convenție, intitulata "Fondul comun de infracțiuni rutiere", este parte integrantă a acestei convenții.

2. Fiecare parte contractantă va putea, în orice moment, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscute infracțiunile în materie de circulație rutiera, care nu sunt prevăzute în anexa nr. I, pe care ea dorește să le supună aplicării prezentei convenții, sau pe cele prevăzute în anexa nr. I pe care ea dorește să le excludă de la aceasta aplicare în raporturile sale cu alte părți contractante.

3. În cazul adaugarii, de către o parte contractantă, a unor noi infracțiuni la lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenție, celelalte părți contractante vor notifica, dacă este cazul, acordul lor secretarului general al Consiliului Europei. Aceste infracțiuni devin opozabile la 3 luni de la data notificării.

4. În cazul retragerii, de către o parte contractantă, a unor infracțiuni prevăzute în lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenție, notificarea menționată la paragraful 2 din prezentul articol va produce efecte, dacă ea este facuta cu ocazia semnării convenției sau a depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare în momentul intrării în vigoare a convenției; dacă ea este facuta ulterior, notificarea va produce efecte la 3 luni de la primirea sa de către secretarul general al Consiliului Europei. Orice parte contractantă va putea invoca lipsa de reciprocitate.

5. O parte contractantă va putea sa declare ca legislația sa interna o obliga sa supună aprobării organelor sale legislative notificarea prevăzută la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol. În acest caz, adăugarea la lista prevăzută în anexa nr. I nu va produce efecte, în ceea ce privește partea respectiva, decât atunci când va informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca o asemenea aprobare a fost obținută.

Articolul 26

Prezenta convenție nu limitează competența statului de reședința în materie de urmărire sau de executare, pe care i-o conferă legislația sa interna.

Articolul 27

1. Dacă doua sau mai multe părți contractante își întemeiază relațiile pe o legislație uniforma sau pe un regim special de reciprocitate, ele vor avea dreptul să-și reglementeze raporturile mutuale în materie, exclusiv în baza acestor sisteme, în pofida dispozițiilor prezentei convenții.

2. Părțile contractante care vor exclude din raporturile lor reciproce aplicarea prezentei convenții, conform dispozițiilor prezentului articol, vor adresa în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

Articolul 28

Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei va urmări executarea prezentei convenții și va facilita, în măsura în care va fi necesar, reglementarea amiabila a oricărei dificultăți care ar putea să apară în executarea convenției.

Articolul 29

1. Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenția va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.

3. Ea va intra în vigoare, față de orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, la 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare.

Articolul 30

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenție.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei și va produce efecte la 3 luni de la data depunerii sale.

Articolul 31

1. Fiecare parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa indice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

2. Oricare parte contractantă poate, la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare ori în orice moment ulterior, sa extindă aplicarea prezentei convenții, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu indicat în declarație și pentru care ea poarta răspunderea relațiilor internaționale sau pentru care ea este abilitata să-și asume angajamente internaționale.

3. Oricare declarație facuta în baza paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește fiecare teritoriu desemnat în aceasta declarație, în condițiile prevăzute la art. 33.

Articolul 32

1. Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca va recurge la una sau mai multe rezerve prevăzute în anexa nr. II la prezenta convenție.

2. Orice parte contractantă poate retrage, în întregime sau în parte, o rezervă formulată de ea în baza paragrafului precedent, prin intermediul unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei, și care va produce efect de la data primirii sale.

3. Partea contractantă care a formulat o rezervă cu privire la o dispoziție a prezentei convenții nu poate pretinde unei alte părți să aplice aceasta dispoziție; totuși ea poate, dacă rezerva este parțială sau condiționată, sa pretindă aplicarea acestei dispoziții în măsura în care ea a acceptat-o.

4. Orice parte contractantă va putea, la momentul semnării prezentei convenții sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscut ca ea considera ratificarea, acceptarea sau aderarea ca antrenand obligația, conform dreptului internațional, de a adopta măsurile necesare în legislația naționala pentru punerea în aplicare a prezentei convenții.

Articolul 33

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe termen nelimitat.

2. Fiecare parte contractantă va putea, în ceea ce o privește, sa denunțe prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.

3. Denunțarea va produce efect la 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 34

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) fiecare semnare;

b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții, conform art. 29;

d) orice declarație și notificare primite în aplicarea dispozițiilor art. 15 paragraful 4, art. 19 paragraful 2, art. 25 paragrafele 2, 3, 4 și 5, art. 27 paragraful 2 și ale art. 32 paragraful 4;

e) orice declarație primită în aplicarea dispozițiilor art. 31 paragrafele 2 și 3;

f) orice rezerva formulată în aplicarea dispozițiilor art. 32 paragraful 1;

g) retragerea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispozițiilor art. 32 paragraful 2;

h) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 33 și data la care denunțarea va produce efecte.

Articolul 35

Prezenta convenție, precum și declarațiile și notificările pe care ea le autorizeaza nu se vor aplica decât infracțiunilor rutiere comise după intrarea în vigoare a acesteia între părțile contractante interesate.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în mod cuvenit în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Strasbourg la 30 noiembrie 1964, în limbile franceza și engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată fiecărui stat semnatar și aderent.