Decizia nr. 513/2007

Articolul I

punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005

a modificat dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 1/2000 , în sensul că sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate numai acele persoane cărora li s-a stabilit efectiv dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării

Legii nr. 187/1945 , dar nu li s-a atribuit efectiv terenul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Autoarea excepției susține că textul de lege criticat este neconstituțional, fiind încălcate principiile constituționale ale egalității în fața legii și ale caracterului unitar, imparțial și egalitar al justiției.

Tribunalul Neamț - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece aceasta vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată, ceea ce nu intră în sfera controlului de constituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției critică o omisiune de reglementare, iar potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție completarea legilor este de competența Parlamentului.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că aplicarea textului de lege criticat vizează doar persoanele aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit motivării excepției, obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, ce au următorul cuprins:

<<39. Articolul 36 se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 36. - Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării

Legii nr. 187/1945

pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.">>

Autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unitar, imparțial și egalitar al justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 36 din Legea nr. 1/2000 , astfel cum au fost modificate prin dispozițiile

art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005 , au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 245 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea a respins excepția, statuând că o eventuală diferență de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de succesiune în timp a legii.

Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispozițiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislației în vigoare, întrucât aceasta ar antrena un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situații identice, dar pentru care reglementarea legală este diferită în timp.

Cele statuate în decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

În prezenta cauză, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", dedusă din diferența de tratament juridic aplicabil unor categorii de cetățeni, datorate succesiunii în timp a legilor.

În legătură cu această susținere, Curtea constată că modificarea unei dispoziții legale nu este de natură să afecteze caracterul unic sau imparțial al justiției din România, ce se realizează de sistemul instanțelor judecătorești, și nici egalitatea juridică a părților în proces, cărora li se aplică aceleași reguli procedurale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție invocată de Silvia Munteanu în Dosarul nr. 981/103/2006, (nr. vechi 3.022/RC/2006) al Tribunalului Neamț - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.