Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 589/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei

prezumat în vigoare

Data actului
19 iunie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 572 din 21 august 2007
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 9.171 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Interpretează 1

  • Decizia nr. 646/2006 5 octombrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codu…

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurel Găitănaru în Dosarul nr. 17.935/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București și de Daniel Ciocâltea în Dosarul nr. 2.621/95/2006 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă Alexandrina Mădălina Săbiescu, prin procurator, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 286D/2007 la Dosarul nr. 82D/2007, mai înainte înregistrat, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este similar.

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 17.935/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurel Găitănaru.

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.621/95/2006, Tribunalul Gorj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Daniel Ciocâltea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un termen de prescripție pentru acțiunea în tăgăduirea paternității numai în ce îl privește pe tatăl copilului, iar nu și pentru mama copilului și pentru copil, pentru care acțiunea în tăgăduirea paternității este imprescriptibilă. Se arată că termenul de prescripție de 6 luni al acțiunii în tăgăduirea paternității îngrădește în mod nejustificat accesul liber la justiție al soțului mamei copilului, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de apărarea unui drept personal nepatrimonial, acțiunea în tăgăduirea paternității ar trebui să fie imprescriptibilă.

Judecătoria Sectorului 2 București consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

Tribunalul Gorj - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că instituirea unui termen de prescripție scurt este motivată de necesitatea de a clarifica statutul civil al persoanei, în temeiul obligației constituționale a statului de a apăra interesele mamei și copilului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că, în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare. Textul legal criticat are următorul conținut: "Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 privitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, sau prin

Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, Curtea a respins excepția privind aceste prevederi, constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității. Cu acel prilej, a mai reținut că, "în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii."

De asemenea, prin

Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie 2006, Curtea a statuat că liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Curtea a mai reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

În decizia menționată, Curtea a constatat, astfel, că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) care prevede că procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurel Găitănaru în Dosarul nr. 17.935/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București și de Daniel Ciocâltea în Dosarul nr. 2.621/95/2006 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.