Decizia nr. 381/1997

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popa Cristina Maria și Popescu Angela Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.235/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Popa Cristina Maria și Popescu Angela Gabriela.

Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, ci numai în termen de 6 luni, asa cum stabilește Legea nr. 17/1997 care a modificat textul atacat.

Împotriva deciziei sus-menționate, intimatele-reclamante au declarat recurs, în termen legal, considerând ca recursul în anulare este neconstitutional în cazul imobilelor revendicate și pentru ca aceasta cale de atac limitează accesul la justiție prin monopolul procurorului general asupra folosirii sale. De asemenea, se considera ca, prin declararea recursului în anulare, în cazul imobilelor revendicate, se neagă caracterul de putere de stat pe care îl are justiția.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este vadit nefondata, fiind lipsită de obiect.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Critica formulată de recurente nu poate fi reținută, întrucât, asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 96/1996 a Curții Constituționale, faptul ca recursul în anulare poate fi exercitat numai de către procurorul general nu este contrar Constituției, mai ales ca celelalte părți din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute la art. 304 pct. 4 și la art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, instituirea de către legiuitor a unei atribuții exclusive - declararea recursului în anulare de către procurorul general - este justificată de un interes public și nu neagă caracterul de putere în stat pe care îl are justiția, chiar dacă privește imobilele revendicate, dreptul de proprietate putând fi dobândit și exercitat numai cu respectarea legii.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popa Cristina Maria și Popescu Angela Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.