Decizia nr. 692/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepției, d-na avocat Alice Drăghici, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, d-na avocat Alice Drăghici solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile formulate în motivarea excepției sunt neîntemeiate. Totodată, precizează că, în măsura în care se solicită modificarea textului de lege supus controlului, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.923/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Huza în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că numai declarațiile necorespunzătoare adevărului făcute în fața instituțiilor de stat, descrise în art. 145 din Codul penal, pot atrage răspunderea penală pentru această infracțiune. Legiuitorul operează astfel o discriminare "între sfera publică și cea nepublică", ceea ce determină o inechitate între cetățeni, câtă vreme, pentru aceeași faptă, răspunderea penală va fi atrasă numai de natura instituției în fața căreia s-a făcut declarația. Se conchide în sensul că, "pentru deplina egalitate în drepturi a cetățenilor, este firesc ca fapta respectivă să producă aceleași consecințe juridice indiferent dacă e vorba de o instituție publică sau nu."

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea de către legiuitor a infracțiunii de fals în declarații nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părților interesate de a se apăra și de a se prevala de toate garanțiile care caracterizează un proces echitabil și, totodată, aceasta se aplică, fără excepții, tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege, fără nicio distincție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autoarea excepției.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cât privește art. 21 alin. (3) din Constituție, invocat de asemenea în motivarea excepției, apreciază că nu are incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), al

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 292 din Codul penal, potrivit cărora "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".

În motivarea excepției, autoarea acesteia invocă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Dispozițiile art. 292 din Codul penal, care reglementează infracțiunea de fals în declarații, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în declarațiile făcute oficial și care, potrivit legii sau împrejurărilor, servesc la producerea de consecințe juridice. Aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă, de competența exclusivă a Parlamentului, în cadrul măsurilor de politică penală, și nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecți activi și care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare în raport de criteriile egalității în drepturi stabilite de Legea fundamentală și, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil.

În plus, art. 292 din Codul penal nu este criticat pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce, în opinia autoarei excepției, reprezintă o omisiune de natură să-i confere acestuia caracter neconstituțional. Astfel, se susține că declarațiile necorespunzătoare adevărului ar trebui să fie incriminate indiferent de persoana juridică în fața căreia au fost făcute, întrucât numai în situația în care fapta respectivă ar produce aceleași consecințe juridice "indiferent dacă e vorba de o instituție publică sau nu" s-ar asigura deplina egalitate în drepturi a cetățenilor și orice persoană ar putea avea dreptul la un proces echitabil, în afara oricărei discriminări. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.