Apel din 24 noiembrie 1997

Având în vedere cererea oficială depusa de România la 22 iulie 1995 pentru aderarea la Uniunea Europeană, care are la baza consensul tuturor forțelor politice din țara și opțiunea marii majorități a populației în favoarea acestui deziderat,

apreciind faptul ca România prezintă toate caracteristicile unei democratii, cu instituții stabile garantand statul de drept, drepturile omului, respectul și protecția minorităților, și ținând seama de succesele obținute în direcția reformei economice, restructurării, privatizării și stabilizarii macroeconomice, realizării unui sistem juridic și administrativ eficient, modernizării societății, în preluarea unor părți însemnate din acquis-ul comunitar - cerințe esențiale în procesul de integrare a României în Uniunea Europeană,

considerând ca începerea diferențiată a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, asa cum a propus Comisia Europeană, ar antrena consecințe politice majore pentru țara noastră, ar priva programul de reforma și eforturile de pregătire a aderării la Uniunea Europeană de un stimulent valoros și necesar, ar contribui la descurajarea investițiilor străine directe și la crearea de diferentieri în defavoarea tarii noastre în relațiile comerciale, la discriminări în transferurile financiare,

considerând ca diferentierea candidaților la aderare încă din start, iar nu în procesul normal, evolutiv, al negocierilor, este de natura sa creeze noi diviziuni într-o Europa ce-și cauta identitatea după 50 de ani de "război rece",

ținând seama de declarațiile și recomandările Comitetului Parlamentar Mixt România - Uniunea Europeană, adoptate în cadrul celor două reuniuni din acest an, care cuprind explicit și repetat cererea adresată instituțiilor comunitare privind începerea negocierilor de aderare a României simultan cu celelalte state asociate,

Parlamentul României:

1. Își reafirma voința ferma de aderare a României la Uniunea Europeană, considerând integrarea în structurile europene ca o garanție a stabilitatii și prosperitatii poporului român și ca o reflectare a aspiratiei profunde a societății românești de a fi parte a comunității de interese, valori și aspiratii constituite de popoarele din statele membre ale Uniunii Europene.

2. Este de părere ca o separare din start a țărilor candidate și situarea unora dintre acestea în afară procesului de negocieri care ar începe vor submina încrederea populației din statele respective în solidaritatea europeană. În același timp, un debut comun al negocierilor ar avea efecte benefice și în planul stabilitatii regionale, încurajând țările asociate sa coopereze între ele.

3. Își exprima speranta ca Parlamentul European se va pronunța, în rezoluția sa privind lărgirea Uniunii Europeane, în favoarea unei abordari politice cuprinzatoare, prin care startul în negocierile de aderare să fie comun pentru toate țările asociate din Europa Centrala și de Est care îndeplinesc criteriile politice necesare, urmând ca aderarea acestor state să se facă în funcție de momentul îndeplinirii totale a criteriilor de la Copenhaga de către respectivele state candidate, ceea ce ar putea oferi o sansa, poate unica în acest secol, de a reunifica nu doar geografic și cultural, ci și politic și economic un continent prea multă vreme divizat.

4. Se adresează Parlamentului European și parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene cu convingerea ca aceste înalte foruri vor efectua demersuri adecvate în direcția confirmării la Consiliul European de la Luxembourg a principiilor nediscriminarii și a sanselor egale expuse la Summit-ul de la Copenhaga, principii reconfirmate de toate consiliile europene ulterioare, prin începerea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană simultan cu celelalte tari candidate.

Prezentul apel a fost adoptat de Parlamentul României în ședința din 24 noiembrie 1997, cu respectarea art. 38 alineatul final din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.