Decizia nr. 711/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 10.808/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Cristea Vasilica, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.808/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ion Marc într-un proces civil având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin prevederile de lege criticate "se neagă" dreptul la o cale de atac, inclusiv dreptul la un recurs efectiv, drept prevăzut în art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorul excepției mai susține, de asemenea, că prevederile de lege criticate îl "lipsește" de posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că prevederile
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
nu aduc atingere principiului constituțional al accesului liber la justiție. În consecință, consideră excepția neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 195/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au următorul cuprins:
"(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă."
Textul constituțional considerat a fi încălcat este cel al art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție. Este invocată și încălcarea art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate într-o cauză în care criticile de neconstituționalitate vizau aceleași aspecte ca și în cauza de față.
Astfel, prin
Decizia nr. 581 din 3 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.113 din 9 decembrie 2005, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă acces la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.
Condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Curtea Constituțională a mai reținut că sintagma recurs efectiv nu are semnificația unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanță judecătorească, în vederea soluționării cauzei sale. Or, potrivit
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel că nu se poate susține lipsa oricărei căi de atac.
Mai mult, Curtea a reținut că cererea prin care se contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu privește fondul litigiului dedus judecății, ci se solicită doar un control asupra legalității și temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, condiție prealabilă a accesului la instanță.
Atât considerentele, cât și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 10.808/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.