Decizia nr. 820/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23, 27, 28, 29 și 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Romeo Pomponiu în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005) al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

și ca inadmisibilă a excepției având ca obiect celelalte texte de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005), Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23, 27, 28, 29 și 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Romeo Pomponiu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unui recurs, în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, privind o obligație de a face constând în ridicarea unei construcții de pe domeniul public.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate, "care prevăd posibilitatea organului care a aplicat sancțiunea de a sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune demolarea construcțiilor realizate nelegal, încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece desființează dreptul de proprietate privată asupra unui imobil deja edificat, fără a fi nevoie de obținerea unei autorizații de demolare". Se arată că "măsura desființării unei construcții edificate pe un teren aflat în proprietatea privată a unei persoane, chiar în situația în care nu au fost obținute toate avizele și autorizațiile legale, apare ca abuzivă, de natură a încălca dreptul constituțional al proprietarului". Se invocă și nesocotirea prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituție, arătându-se că, "în cauză, există o disproporție vădită între situația de fapt și măsura ce se urmărește a fi aplicată".

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că "reglementările restrictive ale autorizării executării lucrărilor de construcții sunt justificate de interesul public în domeniu", iar "pentru asigurarea respectării disciplinei în construcții, autorităților publice competente le revin obligațiile legale (...) vizând urmărirea, controlul și, atunci când este cazul, sancționarea persoanelor vinovate de încălcarea regimului juridic al construcțiilor". Amintește cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele pot adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, asemenea legi fiind "necesare și obișnuite în domeniul construcțiilor, care, în societățile moderne,sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale (...)". De asemenea, în sprijinul argumentației sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 19/1993, 199/2005 și 409/2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, neaducând atingere textelor invocate din Legea fundamentală, din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, criticile formulate de autorul excepției neputând fi reținute.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 23, 27, 28, 29 și 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 376/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, precum și dispozițiile

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în ansamblul său.

În motivarea excepției, autorul acesteia își argumentează însă numai critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care au următorul conținut:

- Art. 28 alin. (1): "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției."

- Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...)

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 - "Statul român", art. 4 - "Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni", art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern", art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 124 - "Înfăptuirea justiției", art. 126 - "Instanțele judecătorești" și art. 136 - "Proprietatea".

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea următoarelor prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 11 - "Interzicerea abuzului de drept", art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" și art. 14 - "Interzicerea discriminării".

În plus, sunt menționate și art. 1, 2, 6-8,10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care, în esență, statuează egalitatea ființelor umane, dreptul de acces efectiv la instanțele naționale și dreptul la un proces echitabil, cu toate garanțiile pe care acesta le presupune.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi ale Legii fundamentale ca și cele invocate în prezenta cauză și cu o motivare similară. Prin

Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestora, în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției, pentru considerentele acolo reținute. Cum în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată cu acel prilej se impune a fi menținută.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte articole din

Legea nr. 50/1991

la care face referire autorul, precum și a prevederilor

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , Curtea constată că nu sunt formulate niciun fel de critici concrete, simpla enumerare a unor texte din Constituția României, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Declarația Universală a Drepturilor Omului neputându-se constitui într-o veritabilă critică de neconstituționalitate. Ca atare, din cauza lipsei motivării, excepția de neconstituționalitate a acestora este inadmisibilă, potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Romeo Pomponiu în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005) al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

II. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28 alin. (2) și (3), art. 29 și ale

art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2)-(5) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și cele ale

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.