Decizia nr. 1057/2007

Secretarul general al Camerei Deputaților, cu Adresa nr. 51/4628 din 30 octombrie 2007, a înaintat Curții Constituționale sesizarea formulată de 53 de deputați, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție, privind neconstituționalitatea unor prevederi din Legea camerelor de comerț din România, adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituție.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituționalitate, cei 53 de deputați sunt următorii: Cristian Rădulescu, Miroșeanu Liviu Alexandru, Ionela Bruchental-Pop, Mircea Man, Gheorghe Barbu, Puzdrea Dumitru, Boagiu Anca Daniela, Nicolae Bara, Brânză William-Gabriel, Cosmin Gabriel Popp, Traian Constantin Igaș, Valeriu Tabără, Iulian-Gabriel Bârsan, Petru Movilă, Cornel Ștefan Bardan, Ghiorghioni Ionisie, Constantin Petrea, Ioan Dumitru Puchianu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Albu, Grațiela Denisa Iordache, Daniel Ionescu, Ioan Oltean, Petre Străchinaru, Anca Constantinescu, Marcel-Laurențiu Romanescu, Petru Lificiu, Costică Canacheu, Cristian Ilie, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Aurel Olarean, Constantin Amarie, Dan Grigore, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mugurel Liviu Sârbu, Laurențiu Mironescu, Constantin Tudor, Dorin Liviu Nistoran, Văsioiu Horia, Radu-Cătălin Drăguș, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Gheorghe Sârb, Dănuț Liga, Valentin Adrian Iliescu, Stelian Duțu, Radu Lambrino, Daniel Buda, Cezar-Florin Preda, Dumitru Becșenescu, Ion Gonțea, Petru Călian și Marius Rogin.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 10.347 din 30 octombrie 2007 și formează obiectul Dosarului nr. 1.516A/2007.

Prin această sesizare se solicită Curții Constituționale să constate că soluțiile legislative propuse prin art. 25 și art. 26 ale Legii camerelor de comerț din România sunt neconstituționale pentru următoarele motive:

1) Potrivit prevederilor art. 25 din legea criticată, pot fi membri ai Camerei Naționale: persoanele juridice constituite în temeiul

Decretului-lege nr. 139/1990 , cele înscrise în Registrul asociațiilor și fundațiilor ori în registrul patronatelor și persoane fizice. Calitatea de membru în primul caz se obține prin aderare, iar în celelalte două cazuri, în condițiile statutelor proprii. Se precizează că, prin

Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconformității prevederilor cuprinse în art. 25 din legea criticată cu dispozițiile art. 40 din Constituție, în sensul că prevederile de lege menționate "nu ar intra sub incidența modalităților înscrise în conceptul de liberă asociere, din acest text nerezultând nici obligația comercianților de a se înscrie într-o asociere sau de a fi membri ai camerelor de comerț". Prin urmare, consideră autorii sesizării, atât prevederile art. 25 din Legea camerelor de comerț din România, cât și decizia Curții Constituționale se referă numai la dreptul de a se asocia al camerelor de comerț teritoriale și al celorlalți membri, ele nu se referă și la dreptul Camerei Naționale de a se asocia ea însăși, "ceea ce apare ca fiind neconstituțional". Astfel, Camera Națională este înființată prin

Decretul-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, ca organizație neguvernamentală, de utilitate publică, cu personalitate juridică și caracter autonom, cu sediul în București, și este o entitate distinctă, continuatoarea de drept a Camerei de Comerț și Industrie a României, ceea ce presupune ca și în raport cu aceasta să se aplice prevederile art. 40 din Constituție, lucru pe care Curtea Constituțională nu l-a făcut în

Decizia sa nr. 609 din 20 iunie 2007 .

Pe de altă parte, se arată că, întrucât în componența Camerei Naționale intră persoane juridice, formate din persoane fizice (cetățeni), și persoane fizice (tot cetățeni), "nu s-ar putea invoca faptul că prevederile art. 40 din Constituție ar fi aplicabile doar cetățenilor, nu și persoanelor juridice.

2) Prevederile art. 26 din lege sunt contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece ele instituie un regim discriminatoriu aplicabil unor persoane juridice sau persoane fizice aflate în situații analoage, și anume membrilor Camerei Naționale, cărora le conferă drepturi diferite de vot.

Astfel, potrivit art. 26 din lege, statutul Camerei Naționale se adoptă de adunarea generală doar cu votul majorității membrilor de drept, deși, în conformitate cu art. 25 din aceeași lege, alături de membrii de drept din Camera Națională pot face parte și membri asociați și membri onorifici. Legea elimină de la vot ultimele două categorii de membri fără nicio justificare, iar legea nu prevede că membrii de drept au un statut juridic diferit, aflându-se în situații diferite, față de celelalte categorii de membri, care să justifice o reglementare diferită, în favoarea membrilor de drept.

În sprijinul sesizării, autorii evocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că principiul egalității este încălcat atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau atunci când există o disproporție între scopul urmărit și mijloacele folosite.

În final, se arată că problematica expusă a mai fost examinată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , însă cu o altă motivare.

Autorii susțin că în considerentele deciziei s-a reținut "absolut nemotivat" că "«în cauza de față este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naționale, fiecare având o reglementare juridică», ceea ce este cu totul eronat, întrucât legea nu cuprinde reglementări diferite pentru fiecare categorie de membri, ci doar identificarea acestora în art. 25 din lege".

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Reuniunea președinților camerelor de comerț și industrie teritoriale a trimis Curții Constituționale un memoriu înregistrat sub nr. 10.706 din 6 noiembrie 2007, prin care solicită respingerea sesizării de neconstituționalitate, deoarece Curtea Constituțională, fiind sesizată la data de 11 mai 2007 asupra neconstituționalității Legii camerelor de comerț din România, de către aceiași autori și pentru aceleași motive, a respins sesizarea și a constatat că legea este constituțională, prin

Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 .

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Legea camerelor de comerț din România, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale

art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor de lege criticate.

Așa cum rezultă din conținutul sesizării, critica de neconstituționalitate vizează prevederile art. 25 și 26 din Legea camerelor de comerț din România, care au următorul cuprins:

- Art. 25 alin. (1): "Membrii Camerei Naționale pot fi:

a) membrii de drept, categorie alcătuită din persoane juridice a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâre a Guvernului emisă în baza

Decretului-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, cu completările ulterioare;

b) membrii asociați, categorie alcătuită din persoane juridice înscrise în Registrul asociațiilor și fundațiilor sau în Registrul patronatelor;

c) membrii de onoare, categorie alcătuită din persoane fizice.

(2) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. a) se obține prin aderare, odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. b) și c) se obține în conformitate cu prevederile statutului propriu adoptat potrivit dispozițiilor prezentei legi."

- Art. 26: "Camera Națională este organizată și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul majorității membrilor de drept."

Dispozițiile din Constituție considerate ca fiind încălcate prin textele criticate sunt cele cuprinse la art. 16 și 40, al căror cuprins este următorul:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale."

- Art. 40: "(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise."

Înainte de a examina fondul sesizării de neconstituționalitate, Curtea observă că la data de 11 mai 2007 aceiași autori au mai sesizat Curtea Constituțională pentru a se constată că prevederile art. 25 alin. (1) și ale art. 26 din Legea camerelor de comerț din România încalcă dispozițiile

art. 16 și 40 din Constituție, iar prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007, instanța de jurisdicție constituțională a constatat că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Prin sesizarea supusă examinării, aceiași autori solicită pentru a doua oară constatarea neconstituționalității prevederilor art. 25 și 26 din legea criticată, tot prin raportare la dispozițiile art. 40 și, respectiv, ale art. 16 din Constituție. Curtea mai observă că, deși autorii sesizării vizează neconstituționalitatea art. 25 din lege, în realitate sunt criticate doar prevederile alin. (1) ale aceluiași articol, așa cum rezultă și din concluziile sesizării. Așadar, Curtea reține că obiectul prezentei sesizări îl formează dispozițiile art. 25 alin. (1) și cele ale art. 26 din Legea camerelor de comerț și industrie din România.

Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că în privința dispozițiilor art. 26 sunt invocate aceleași motive de neconstituționalitate ca și în sesizarea inițială, iar în privința art. 25 alin. (1), reține că sesizarea adaugă motive suplimentare de neconstituționalitate, și anume:

a) nereglementarea dreptului Camerei Naționale de a se asocia ea însăși, prevedere contrară dispozițiilor art. 40 din Constituție;

b) stabilirea componenței Camerei Naționale din persoane fizice, pe de o parte, și din persoane juridice, pe de altă parte, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice, de asemenea este contrară aceluiași articol din Constituție.

Cu excepția celor două motive arătate mai sus, Curtea s-a pronunțat asupra prevederilor de lege criticate prin

Decizia nr. 609/2007 , care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, este definitivă și general obligatorie de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluției, considerentele precedentei decizii subzistă și în cauza de față.

I. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerț din România, Curtea a statuat că dreptul de asociere este un drept fundamental, ce oferă cetățenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere, în spiritul dispozițiilor art. 40 din Constituție. Exercițiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea anumitor valori fundamentale. De asemenea, contrar celor susținute de autorii sesizării, s-a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerț din România nu intră sub incidența dreptului de liberă asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire și de asociere.

Curtea Constituțională constată că autorii sesizării susțin, în plus, că spre deosebire de dreptul camerelor teritoriale de a se asocia, legiuitorul nu a reglementat și dreptul Camerei Naționale de a se asocia ea însăși. Or, legea reglementează posibilitatea camerelor teritoriale de a adera la Camera Națională, acestea fiind persoane juridice recunoscute potrivit

Decretului-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, așa cum reiese din art. 2 al acestui act normativ. Curtea reține că legiuitorul a reglementat dreptul camerelor teritoriale de a adera, în condițiile legii, la Camera Națională și nu a reglementat dreptul de asociere, consacrat de dispozițiile art. 40 din Constituție. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere înființarea Camerei Naționale în temeiul dreptului de asociere, ar fi precizat în mod expres această modalitate.

Cel de al doilea motiv invocat, față de prima sesizare, se referă la faptul că din componența Camerei Naționale fac parte persoane juridice, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice sau/și persoane fizice în calitate de cetățeni, ceea ce ar însemna să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 40 din Constituție.

Or, persoanele fizice, indiferent din componența cărei camere de comerț fac parte, au calitatea de comercianți având în vedere dispozițiile art. 24 din legea criticată, care prevăd că scopul înființării lor este de a reprezenta, sprijini și apăra interesele comunității de afaceri pe plan local, respectiv, pe plan național.

II. Cu privire la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 26 din Legea camerelor de comerț din România și dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea, având în vedere jurisprudența sa constantă, a statuat prin

Decizia nr. 609/2007

că drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalității cetățeanului, o șansă egală acordată fiecărui individ și, din această cauză, dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii distincte de subiecte colective de drept. Or, în cauza de față este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naționale, fiecare având o reglementare juridică distinctă și un statut juridic diferit.

Curtea reține că soluția legislativă reglementată de art. 26 din lege, în sensul că organizarea și desfășurarea activității Camerei Naționale au loc cu votul majorității membrilor de drept, este corectă, deoarece acești membri sunt camerele teritoriale de comerț, direct interesate să ia decizii în domeniul activității comerciale. Membrii asociați, care reprezintă asociațiile, fundațiile și patronatele, nu desfășoară acte și fapte de comerț și, ca urmare, acestea au doar un drept de vot consultativ, neputând lua astfel decizii într-un alt domeniu de activitate decât al lor. Nici membrii de onoare, persoane fizice, nu participă în calitate de comercianți, dar datorită pregătirii lor profesionale contribuie la promovarea intereselor comunității de afaceri.

Curtea constată că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia legea nu reglementează statutul juridic al fiecărei categorii de membri, întrucât acesta se stabilește în cadrul statutelor proprii.

Cât privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la care se referă autorii, Curtea reține că aceasta nu are relevanță în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale art. 11 lit. A.a), ale art. 15 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile art. 25 alin. (1) și ale art. 26 din Legea camerelor de comerț din România sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.