Decizia nr. 978/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de cetățeanul chinez Zheng Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, în Dosarul nr. 914/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 544D/2007 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspunde reprezentantul legal al autorului excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 819D/2007 și nr. 820D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de cetățenii chinezi Liu Qiumei și Guo Donghua în dosarele nr. 3.035/302/2007 și nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal răspund personal autorii excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 819D/2007 și nr. 820D/2007 la Dosarul nr. 544D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părților prezente. Prin traducător, acestea susțin că legea criticată nu oferă destinatarilor săi suficientă protecție, în sensul ocrotirii vieții de familie a străinilor care se află de o perioadă îndelungată de timp în România, și-au întemeiat o familie și duc o viață normală, iar acum sunt obligați să se întoarcă în China, țara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Arată, în acest sens, că textele de lege criticate sunt suficient de clare și precise, astfel încât organele competente să aprecieze în mod obiectiv situația concretă a fiecărui solicitant de azil și să le aplice în consecință. De altfel, prin jurisprudența sa în materie, Curtea Constituțională s-a pronunțat constant în sensul conformității dispozițiilor legale atacate față de prevederile din Constituție și din reglementările internaționale invocate și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 5 aprilie 2007, 25 mai 2007 și 14 mai 2007, pronunțate în dosarele nr. 914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 și nr. 2.791/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de cetățenii chinezi Li Qiaoxiu, Liu Qiumei și Guo Donghua în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane care permit acordarea protecției subsidiare. Astfel, acestea limitează sfera de aplicabilitate a interdicției cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din Constituție și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar la riscul de tortură și tratamente inumane și degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuție prevăzute de Convenția din 1951 privind Statutul refugiaților (rasa, religia, naționalitatea, opinia politică și apartenența la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituționale și convenționale invocate și având în vedere practica jurisprudențială în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Național pentru Refugiați.
Se precizează, totodată, că dispozițiile legale criticate trebuie interpretate în conformitate cu prevederile art. 3 din Convenție, dar și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. De altfel, caracterul imprecis al acestor reglementări favorizează interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de Curtea de la Strasbourg în cauza B. contra Franței, 1992.
În plus, sunt menționate aspecte de fapt specifice cauzelor supuse judecății, referitoare la situația familială a fiecăruia dintre autorii excepției.
Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența bogată a Curții Constituționale în această materie, de exemplu,
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, de exemplu, deciziile: nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, și nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România sunt constituționale. Protecția subsidiară reprezintă un beneficiu acordat de statul român cetățenilor străini sau apatrizilor care îndeplinesc cerințele legale specifice, condiții care, însă, nu sunt de natură a încălca reglementările internaționale referitoare la statutul și regimul refugiaților.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007
privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Articolul 26
Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin art. 22 alin. (2) din Constituție și, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) și art. 148 din aceasta, încalcă și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementări care instituie dreptul absolut al persoanei la protecție împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante. De asemenea, se invocă jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând prezenta cauză, Curtea Constituțională reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. În jurisprudența sa în materie, de exemplu deciziile: nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, nr. 162 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2007, nr. 383 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, și nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a reținut în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, reglementând condițiile în care se poate acorda protecția umanitară condiționată, sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale prin care se interzice tortura, respectiv prin care se consfințește dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.
Întrucât în cauza de față sunt criticate aceleași aspecte ca și cele deja examinate de Curte în jurisprudența sa anterioară și față de aceleași temeiuri constituționale și convenționale, soluția pronunțată prin deciziile menționate, precum și considerentele ce au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Zheng Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, de Liu Qiumei și Guo Donghua în dosarele nr. 914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 și nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.