Decizia nr. 976/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de cetățeanul chinez Zhang Guixin în Dosarul nr. 7.677/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 528D/2007 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl. Ioan Budura.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 532D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de cetățeanul chinez Zhan Aimei în Dosarul nr. 8.124/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 532D/2007 la Dosarul nr. 528D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Prin traducător, acestea formulează susțineri asemănătoare, arătând, în esență, că actul normativ criticat nu oferă străinilor care au realizat investiții în perioada șederii legale în România suficientă protecție, în sensul protejării dreptului de proprietate. Menționează, de asemenea, că prin executarea dispozițiilor de părăsire a teritoriului țării le este pusă în pericol și viața de familie, autorii excepțiilor având copii născuți în România și care în China nu s-ar bucura de recunoaștere și statut legal.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând în acest sens că susținerile autorilor au caracterul unor aspecte de fapt asupra cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța, acestea fiind relevante pentru soluționarea cauzei în fond de către instanța de judecată competentă. Mai mult, jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, de exemplu

Decizia nr. 642/2007 , statuează în sensul constituționalității textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 30 ianuarie 2007 și 15 martie 2007 pronunțate în dosarele nr. 7.677/2/2006 și nr. 8.124/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de cetățenii chinezi Zhang Guixin și Zhan Aimei în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziții de părăsire a teritoriului României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține, în esență, că "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de ședere temporară cetățenilor străini pentru că ar fi introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini, se limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional de proprietate al acestora, în condițiile în care fapta nu a fost îndeajuns dovedită și nu s-a stabilit săvârșirea unei infracțiuni cu privire la introducerea ilegală a unor străini, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă". Totodată, textul de lege criticat, prin lipsa de precizie și claritate, nu îndeplinește criteriul de calitate în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene, iar pe de altă parte, este discriminatoriu întrucât se aplică numai în cazul străinilor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , nu încalcă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție. De asemenea, textele legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu conțin norme privind dreptul de proprietate și, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu au incidență în cauză.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează acestora, iar criticile pe motivul discriminării pe criterii de origine națională sunt nefondate. Întregul act normativ criticat nu se adresează cetățenilor români, ci străinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în funcție de situațiile identice în care se află.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, sunt constituționale. Textele legale criticate au ca obiect de reglementare condițiile de prelungire a dreptului de ședere temporară în România, dacă în perioada șederii nu a intervenit unul din motivele de nepermitere a intrării în România, referitor la interdicția introducerii sau încercării de introducere ilegală în România de către un străin a altor străini.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. După republicarea ordonanței, cele două texte au fost modificate prin pct. 5 și 21 ale articolului unic din

Legea nr. 482/2004

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 8 alin. (2) lit. b):

"(2) Organele poliției de frontieră pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român și în următoarele situații:[_]

b) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini.";

- Art. 50 alin. (2) lit. b):

"(2) Dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [_]

b) nu a intervenit, pe perioada șederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și alin. (2)."

În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (2) din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și contravin totodată principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție. Se mai invocă, de asemenea, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând prezenta cauză, Curtea Constituțională reține că dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, astfel cum au fost modificate prin pct. 5 și 21 ale articolului unic din

Legea nr. 482/2004 , au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași norme constituționale și internaționale ca și în prezenta cauză. Prin

Decizia nr. 642 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea, pentru argumentele acolo reținute, a statuat că aceste dispoziții legale sunt constituționale.

Cele statuate în decizia indicată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

În plus, Curtea arată că anumite elemente de fapt, care țin de situația personală a autorilor excepției și care au fost invocate în fața instanței de contencios constituțional, nu pot fi reținute ca motive de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, acestea putând fi însă susținute în fața instanței de contencios administrativ sesizate cu soluționarea cauzei pe fond.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale

art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zhang Guixin și Zhan Aimei în Dosarele nr. 7.677/2/2006 și nr. 8.124/2/2006 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.